Ecoul unui suflet, se simte de departe
Cu glasul unei inimi ce suspina in soapte
Alaturi e o umbra plina de singuratate
Apartine unui om ocolit de moarte.
Sute de fapte legate, nu se varsa lacrimi
Se retraiesc amintiri, resimtiri si patimi
Impreuna de durata, niciodata nu se cearta
Gandirea si dorinta oferite de soarta
Deci NU TIN de azi, amintirile de ieri
Cum NU TI in tine, anumite neplaceri
Aceeasi putere sa speri, face continuare
Daca ar fi perfect, zambetul ar fi mai mare
Stiu ca Doare, Mai am de pus o intrebare
De ce nu esti fericit la fel ca fiecare?
Atatea raspunsuri dintre care, unul e direct
Lumea iti citeste viata daca scrisul e perfect.
In functie de om, uneori se schimba jocu
Cum in functie de cer soarele isi schimba locu
Nu se schimba norocu, tine de viitor
Plus momente de iubire petrecute in dormitor
Intins pe covor, cu mintea in alta parte
La amintirile placute trimise prea departe.
Lumina de singuratate, prin geam strabate vantu
Simti mirosul de parfum, reauzi cuvantul
Care te facea ce-ai fost, ce doresti sa fii
Semnatura cu iubire pe sute de hartii.
Cu perdelele trase inima asteapta sanse
Flacari stinse si scrum dupa pozele arse
Ochii se joaca cu farse, acum e langa tine
Persoana care te facea sa te simti mai bine
Incerci sa te trezesti, dar nu are efect
Daca asta-i realiate, atunci totul e perfect.
Cad multe amintiri ca o floare ofilita
Cad cuvinte inghetzate, o amintire trezita
O lumina slabita ce se simte privita
O speranta inlacrimata de sine ocolita
Totul e schimbat, defapt e la pamant
Inima ta si incercarea de a scoate un cuvant
Pus pe ultimul rand, ai un trecut in fatza
Plus un apus perfect chiar de dimineata.
Distanta mare de lume, si nu pare pe bune
Tatuajul din ochi, vedere ce lasa urme.
Gata sa te indrume, un vis pare perfect
Dar nu poate fii, cum nu-i om fara defect
Nu vrei sa fi direct, faci pasi in reluare
Aproape de departare dar indus in eroare.
Acum cuvintele din suflet, nu tin dialect
Tacerea-ï un raspuns doar cand totul e perfect
