Angeles:
Rani adanci in trup e greu,
Vis atins doar de-apogeu
Amintiri raman mereu,
Am fost eu si-ngerul meu.
Scanteie:
Pe strazi am vegetat,
Viata iubind-o,
Neconditionat, luandu-ma la tranta cu destinul,
Pana la intalnirea cu divinul,
Caci viata e o ploaie de sentimente,
Si doar o picatura aduce condimente,
Stii ca am gustat din toate,
M-am jucat cu oglinzi deformate,
Dar n-am renuntat sa fiu ceea ce sunt,
In inima unei lumi fara inima am crescut,
Unde binele a fost o visare,
Raul mergand pana la marginile sale,
Dar de soarele dispare,
Cu bune si rele,
Stiu sa ma bucur doar de stele,
Colosul de umbre din culoare,
Din varf de munte pana-n fund de mare,
Elogii azi s-au declarat nongrata,
M-am lovit si m-am facut ca piatra,
Fara frunze de laur, cruci de lemn sau suflete de aur,
Strigatul inimii e un recviem,
Printre cruci de aur si suflete de lemn.
Angeles:
Rani adanci in trup e greu,
Vis atins doar de-apogeu
Amintiri raman mereu,
Am fost eu si-ngerul meu.
Vlad Dobrescu:
Am parte de prea mult stres frate, cred ca turbez,
Semnele-s neclare nu stiu ce cale sa urmez,
Monstrii de beton stau intr-o ordine noua,
In care orasul nu mai e o jungla ci o gradina Zoo,
Si sistemul se uita urat de sus ca Sauron,
Presiune psihica peste ce poate indura un om,
Nimeni nu zice pardon, te calca in picioare,
Ca sa iti ia un RON daca stiu ca-l ai in buzunare,
De-aia incerc sa-mi alterez constiinta pana zboara
Pe deasupra oamenilor care-o ard in capitala,
Vazand panica imaginara care s-a instaurat in tara,
Para ca nimeni nu e ce vrea sa para.
De-aia paranoia apare des si ne separa
Si spiritul iese din ce in ce mai rar la iveala,
Nu vad optiuni decat aceea de a spera,
Cand se inchid usile ca statia urmatoare e de partea mea.
Angeles:
Rani adanci in trup e greu,
Vis atins doar de-apogeu
Amintiri raman mereu,
Am fost eu sï-ngerul meu.
