Cand fulgerul mi-a spintecat privirea pentru prima oara,
sfidam iesirea in plina seara de primavara.
Faceam pasi marunti
catre solitudinea unor lasi carunti,
arsi si muti,
in fata acelorasi falsi si multi
idoli din crom.
Conturand corp de monstru singur in munti,
suflet diform...
Ma trezesc cu-n urlet din somn,
satul sa tot cuget cand dorm
si intru in a doua lume,
doar un alt om, nici o noua culme.
Spal fata asimetrica soptind vreo doua glume
si ies din casa, afara: roua in spume
stingand natura arsa.
Strigand de-an p*lea varza,
bantuit de-aceeasi voce stearsa,
un nou ecou,
intru in masina si scot foitele din torpedou.
Privind pe borderou,
stiind ca n-am sa mor erou,
urmez acelasi rit,
invart primul cui in acelasi ritm
si-n timp ce trag primul fum, simt intepaturi in frunte.
Ganduri intrepatrunse,
multe gata sa-nfrunte,
barda s-o-nfunde adanc in panza lumii.
In jur garda-n runde si-ar baga p*la cand s-a unit cu tot cu arma.
Ii vad pe geam c-o privire calma,
nu iau in seama
in mine teama
de-ntuneric, cand
cu forta motrice
pun torta-n foc si-ncep sa intru intr-un sferic camp
de linii energetice.
Un vesnic gand al firii ermetice,
trecand cu masuri metrice
pragul dementei,
iau in piept vadul si sesizez gradul esentei
propriei entitati.
Un microcosmos de posibilitati, de probabilitati
ce se deschid.
Ating fiecare molecula, formez spirale si respir vid...
Inspir vid,
expir infinit in sir definit,
inspir infinit redus in suma starii,
intreband de ce nu-s nascut ca Venus din spuma marii.
In urma zarii uitat de vreme-n tenebre,
in timp ce sar prin centrul gaurii negre,
vad epicentrul faurind stele,
tunele spre mistere pamantene.
Intru-n contact cu atmosfera
si ma trezesc dupa impact intact pe Terra.
Particula de super nove,
gata sa spulber prove,
energie pura-n slove,
nascuta din focul cosmic,
unica forta creatoare in cuvantul gnostic.
Despart apele, formand continente.
Descarc cratere in ardere de segmente,
in A.D.N. rezidente.
Cand ma scutur de carbonul si sulful
ce-l suflu,
dau viata planetei prin scutul de cupru,
caci sunt absolutul, viitorul, trecutul, sfarsitul si-nceputul.
Descifrandu-mi tesutul
absorb umbra, lumina,
imi parasesc sezutul si las in urma masina.
Am renascut in secunda a treia.
Comuniunea perfecta inunda aleea.
Prin unda aceea,
am in fata infinitul.
Finalul n-a fost acmeea, urmeaza incipïtul...tul...tul...
