Cand vine seara te opresti
Din drumul tau te-ntorci si stai
Nu mai stii unde locuiesti
Ca ai plecat in luna mai
Privirea ta-i la asfintit
Aicea nimeni nu mai e grabit
Si stai de doua mii de ani
Pe strada ta sa te intorci
Ai da oricat sa stii ce varsta ai
Si n-ai sa recunosti
Fereastra-n care desenai
Doi orbi furiosi
Si-un popa fara grai
Si nu stii dac-ai sa revii
Pamantul e mai lung in lat
Vrei sa renasti printre cei vii
Sa te prefaci ca ai uitat
Ca viata ta-i ca o secunda
Ce sta-ntr-o punga muribunda si n-ai
Si n-ai rabdare sa mai stai
Ti-e capul spanzurat in nori
Si-n loc de cer te tii de-o umbra
De-o umbra
Ti-e teama c-ai s-o vezi
Ferestra-n care desenai
Doi orbi furiosi
Si-un popa fara graï
