Privesc codru de departe,
În bataia soarelui,
Sã-l colind ca altã datã,
A-ºi mai vrea putere nu-i.
Închid ochii ºi în minte,
Mã revãd iaraºi fecior,
Þinand puºca bine-n mânã,
Îmbracat în vânãtor.
Fã-ma doamne tânar iarã,
Cu vre-o 10 ani mãcar,
Sã-mi port puºca în spinare,
Sã colind prin codru iar.
C-am ajuns în toamna vieþii,
ªi prea singur am rãmas
Dupã anii tinereþii,
Singur stau ºi plâng în cas’.
Câtau pãsarile-n codru,
Iar eu colindam prin el,
Zace puºca ruginitã,
Prãfuitã într-un rastel,
Murgu scurmã cu copita,
Si necheazã n-cetiºor,
De poteca din pãdure,
Stiu murgule ca þi-e dor.
Fã-ma doamne tânar iarã,
Cu vre-o 10 ani mãcar,
Sã-mi port puºca în spinare,
Sã colind prin codru iar.
C-am ajuns în toamna vieþii,
ªi prea singur am rãmas
Dupã anii tinereþii,
Singur stau ºi plâng în cas’.
Câinii mei de vânãtoare,
Altã datã erau lei,
Nu mai pot s-alunge ursu,
C-au îmbãtrânit ºi ei,
ªi nici eu pe carabinã,
Nu mai pot sa fiu stãpân,
Vânatori cãtare plinã,
Vã ureazã un bãtrân.
Fã-ma doamne tânar iarã,
Cu vre-o 10 ani mãcar,
Sã-mi port puºca în spinare,
Sã colind prin codru iar.
C-am ajuns în toamna vieþii,
ªi prea singur am rãmas
Dupã anii tinereþii,
Singur stau ºï plâng în cas’.
