1. Primul vers e cel mai greu de scris pe foaie
In razboaie iti e spoita fata de sange si ploaie
Prin namol stai te ascunzi sa nu te vada ei
Incerci sa nu devii victima catastrofei
Te ridici, si te confensezi cu greu
Sperand sa nu ajungi chiar de acum la Dumnezeu
Sperand sa iti gasesti sfarsitul printre carti
Dar n.ai apucat decat sfarsitul primei parti
Ai renuntat la viata si la tot
Spunandu.ti in minte "gata nu mai pot"
Un clopot deodata suna si te ineci
Cazand pe spate si inchizand ochii pe veci
Sau cel putin asta ti.era dorinta
Dupa ce.ai trecut prin toata suferinta
Ai vazut si tu ca nu e ca in povesti
Fat.Frumos se lupta iar tu te obosesti.
2. Te scarbesti cand vezi ce e injur
Iar te intinzi pe spate si te uiti catre azur
Inchizi ochii pentru ultima oara
Si speri la o moarte care macar sa nu te doara
Dragi prieteni kre m.ati ascultat
In sfarsit stiti si voi ce s.a intamplat
Am redus tot la tacere cu speranta fanteziei
Si am reusit sa fac sfarsitul poeziei
O poezie a unui om care a luptat pe front
Si pe care mintea l.a dus catre orizont
Un om demn de apreciat care mi.a spus
Indiferent de situatie "tine capul sus"
Si acum ca i.ati aflat povestea
Am sa va rog frumos sa imprastiati vestea
Multumesc, acum ma duc sa scriu
Titlul cantecului asta "viata in pustïu".
