Pe-argintul vechi al unei cai ferate.
Ciudata se opri o caprioara.
Si nu era in camp nici om nici gara
si se auzea cum inima ii bate.
Ca o zeita peste fragi si mure
iesise caprioara din padure.
Ca un destin al blandei caprioare
se auzi un tren venind de-odata ,
dar ea crescuta in paduri curata
isi ridica doar ochii a mirare.
Cu o liniste adanca in privire
privea spre trenul fara neoprire...
Suflet curat e-n ea,
suflet curat si bland;
maica, iubire dulce, l-a vegheat.
Viscol de-ar fi, si ploi,
n-o vor ingenunchea;
sora a noastra,vis inrourat.
La geamuri incepura sa se-adune
toti calatorii stand in asteptare
si se uimira mult de intamplare,
cand trenul se opri ca prin minune.
Vedeau si ei un tren intaia oara
sa fie imblanzit de-o caprioara..
Suflet curat e-n ea,
suflet curat si bland;
maica, iubire dulce, l-a vegheat.
Viscol de-ar fi, si ploi,
n-o vor ingenunchea;
sora a noastra,vis inrourat.
Cand urmarim o pasare maiastra
si nu putem la ea nicicum strabate,
pe-argintul vechi al unei cai ferate,
o caprioara e si viata noastra.
Dar de iubim cu inima curata
nimic din drum nu poate sa ne-abata.
Suflet curat e-n noi,
suflet curat si bland
maica,iubire dulce,l-a vegheat.
Numai prin el suntem,
numai prin el vom fi
nemuritorï, de-l vom pastra curat.
