Aprind usor veioza-n dormitor
Iau un caiet, un pix si dau culoare versurilor in scris
Si tre' sa'mi dau seama incotro ma indrept
Caci nu's ca familia mea pentru religii un adept.
Singuratic, inchis in mine, explodez in minele creierului
Si ma consum in proportii uriase
Fara sa'mi dau seama cum muschii dispar si apar doar oase, depozitele-s golase,
Si cand am spus ca il urasc, nu's paranoic
Si lucrurile astea spre bine nu ma mai motiveaza
Ma sinucid subtil, silentios si apoi realizez
Ca tre sa ma opresc, e timpu', am multe de aratat si
Vreau sa dovedesc ca pot sa fiu un MC
Privit de unii in culori mai gri decat iarna seaca.
Sunt negru'n cuget Bolnav
Si de'asi avea pistol as impusca rusii, rasis hepatic matol
Si tata, da, te vad zilnic in groapa
Intr-un mormant cu flori uscate, strapunse de glontul tau, spintecate
Intr-un decor inchis cu verde spiritual, tu esti rasist de Paris
Si negrii-s in abis cand implinesc un vis...
Sunt cel mai pesimist, vad viata'n scris mai reala, receptiva
Ca o stiva incarcata intr-o firma de sicriee
Te intrebi de o idee, imaginatie cheie, precum un labilint
Sunt complicat de neatins lumina din abis
Si tu crezi in TV
Il vezi ca pe Moise
Cand iti prezinta stirile vezi viitoru
Imaginatia ta e curmata de toporu infipt in sticla oglinzii
Iar bucatile ce cad pe jos zgarie sfintii
Ard ingerii, iar drogurile nu'ti dezvolta gandirea
e doar nestirea halita de toti
Savurand depresia-n umbrirea singuratatiï
