Te invit sa ne pierdem de azi inainte si sa ne stergem urmele mascati de cuvinte. Hai sa dansam in
iarba, hai sa plutim pe-un nor, ploaia ce o sa cada ne stinge de ochii lor.
De ochii tuturor azi fugim, evadam, ne lungim orizontul si fugim, ne jucam, ne purtam spre luna si
stele si soare, ascultam pe racoare aria de inserare.
Aria din departare invaluie in uitare orice munte, orice frunte, orice mare. O chemare a cerului
priveste un miraj, pliveste amintiri, evadam din peisaj si acum respiram.. adiem in tandem printre
raze, fluturi, papadie si lumina, in zbor zambim, ne uimim de ce-o sa vina.
"ia-ma de mana si hai sa evadam..
Prinde-ma de mana si haide sa visam..
Strange-ma de mana impreuna ne purtam..
Smulge-ma de umar cu gandul sa dansam.."
Acum sunt mai viu, acum nu mai stiu cand spatiul e pustiu si timpul e tarziu, acum pot sa fiu un fiu
ratacitor, sunt in propriul univers si sunt propriul calator. Propriul sens ar tuturor e atat de
fictiv.. in fictiunea mea de sens un factor fugitiv, un actor emotiv pe o scena infinita cu un decor
inactiv intr-o sala parasita, ticsita, pana la refuz doar cu regrete, lipsita de acustica, un scaun
in perete. Joc ultima piesa, in joc doar o sansa, aud acorduri stranii in starea mea de transa.
Vin sa va cuprind, cu totii sa purcedem catre o lume noua sa iubim si sa credem, sa murim, sa vedem
cate un suflet fericit razand e cumplit in aroma de asfintit. Si in lumea in ce ne-am iubit totul sa
fie stins, in lumea nou creata astazi cerul s-a aprins, toata singuratatea imi da ascultare, tot
peisajul l-am cladit prïn evadare.
