M-am indragostit de fata aceia de la balcon
Cand ma priveste simt totu o petala cu miros de somn
Ochii ei ma privesc fix de cate ori merg pe-acolo
Cand trec cu prietenii sau cand trec solo.
Privirea ei rece si trista ma copleseste
Ma priveste lung, dar niciodata nu-mi zambeste
Cand vreau sa-i vorbesc, o vad cum fereste privirea
Uneori are lacrimi in ochi si eu ma pierd cu firea
De-acolo de la primul etaj parca sopteste
Sa nu o mai privesc si asta ma nelinisteste
Atatea ganduri, multe prin cap fara raspuns
De ce o vad mereu trista si cu adevarul ascuns
Intr-o zi imi fac curaj si-i fac semn sa coboare
Dar da din cap negativ nevrand s-arate c-o doare
Imi face semn sa plec c-un zambet fortat
Si eu plec trist, dar cu gandu ca macar am incercat
Si asa treceau zilele, o vedeam tot mai trista
Treceam pe acolo si incercam sa ma prefac ca nu exista
Era frumoasa, dar trebuia s-o scot din cap
Desi stiam ca de gandu ca n-o s-o am greu o sa scap
Dar am ramas uimit, parca trezit din somn
Cand mi-a strigat de la balcon numarul ei de telefon
Si am vorbit zile si nopti, trecea timpul usor
Cand ii auzeam vocea aia dulce in receptor
Vroiam sa o vad, dar ea cauta mereu scuze
Ca nu o lasa ai ei, dar ii simteam minciuna pe buze
Tristetea din vocea ei ma facea mai curios
Dar refuzurile ei ma faceau si mai furios
Am hotarat sa cedez, sa renunt, sa n-o mai sun
Desi spunea la telefon ca pentru ea sunt prea bun
Si-mi venea sa mor cand peste-un timp intr-una din zile
Am vazut-o din balconul meu in scaun cu rotile !
Ochii ei tristi, am sa-i tin minte mereu
De la ei am invatat ca poate fi si mai greu
Un suflet ratacit ce ma privea de-acolo de sus
Asteptand de la vïata un raspuns. X2
