lumea este a nostra, deci asta o face proasta
ca noi luptam fara vlaga pana ajungem pe targa
suntem prea indispusi, in noi suntem inchisi
ce e de facut oare cand tot trecutul te doare
cand pana si prezentul iti arde caracterul
ma doare, ma doare tare cand strig spre soare
intre patru pereti, acelasi bec, acelasi gand sec
ma lasa fara subiecte, am prea multe defecte
sentimentele in sine sunt defecte si nu e bine
conceptiile despre viata imi alunga orice speranta
ma simt pierduta intr-o lume mereu pe fuga
peste tot falsitate aparuta, ma dezgusta
cum poti visa la ceva cand religia e pe moarte
inapte persoane ce se considera invatate
alunga orice gand cum ca s ar face totul ca la carte
existenta ei e gata sa dispara in fum in noapte
Defectul muzical il au din lipsa de credinta
se creeaza diverse teze invatate de orice fiinta
ipoteze pe diverse specii de credinta ma scarbesc
pentru ca aici la noi, prea multi in pacat traiesc...
imi sortez gandurile din prea multe versete
ce fara pic de logica, sustin mii de fapte
relativ, sunt un gen infantil mediocru
si gust prea des, prea mult din prezentul acru
sacru pot spune cu desavarsire un singur crez
hip-hop ul este singura religie intalnita des
sunt multi ce o respecta, dar pacate savarsesc
caci dupa atatia ani trecuti, ma fac sa ma crucesc
respectul bine meritat, nu pentru mine
ci pentru ceea ce ne ridik, muzica in sine
caci industria este aceea erezie comerciala
pe care multi o asculta, desi e prea banala
nu ma consider profet, nici macar interpret
dar incerc sa ma asigur ca ati inteles corect
religia o am in sange, suflet si pe retina
desi traiesc cotidian intr-o lume proasta si cretïna
