Uneori simti ca te doare, nu stii ce sa faci
Te arde orice cuvant, si tot mai rau te ataci
ai impresia ca totul se naruie in jurul tau
si uiti sa te gandesti ca se putea mai rau...
Am inima peticita cu sentimente reciclate
Si mii de vise sparte, arse, aruncate
Am un suflet scorojit, ce a uitat sa simta
Cu bucati rupte, ce-au invatat sa se minta
Un petic cu clipe trecute arse sub soare
Ma sfasie pe dinauntrul pustiu si ma doare
Un suflet de copil, peticit mult prea curand
Cu rani cicatrizate, nu mai simte nicicand
Am un gand ce se pierde prin colturi uitate
Si un cufar prafuit cu amintiri neuitate
Cioburi cazute si crapaturi tot mai multe
Sanse scazute sa mai fie cineva sa asculte
Un suflet ce se rasfata morbid in lacrimi reci
Si o inima ce se hraneste cu ganduri seci
N-am multe pe lume si lista mea nu-i lunga
Dar pentru ceea ce mi doresc, lupt precum o sluga
Retraiesc pas cu pas momente, sentimente,
Clipe uitate, pierdute, de vis sau demente
Zambesc visator, inca privesc spre cer
Ploua! Fata mi-e uda de lacrimi de inger
Si ma pierd cu totul in marea de stele
Pacat! Sunt singura, cu amintirile mele
Ma opresc in drum, in fata unui geam aburit
Visez, si, fara sa stiu ma apuc de mazgalit
Insir aceleasi cuvinte ce demult sunt apuse
"Se poate mai rau" - sunt doar cuvinte nespuse...
Am invatat sa imi ascund amarul in cuvinte
Am invatat sa mi rasfat gandul ce mai simte
ca sfarsitul meu e aproape, nu am ce sa fac
am un vis ce e gata sa se intample, ce fac?
o dau in bara spre final, dau vina pe cer
spun ca vina lui, ca am ramas fara ïnger
