Toata povestea a inceput in luna Mai,
Cand un pustan abordeaza o tipa-n tramvai.
Vine la ea plin de sine, mers in figuri,
Urmand sfaturile unor prieteni mai duri.
Bineinteles, gelul-n par si texte rasuflate,
Da' surpriza, tipa pune botu', cade pe spate.
Fac cunostiina: Vlad – Valentina,
Deja visau, se sparsese toata rutina.
Vlad ii ia numarul, baga o scuza si pleaca grabit,
Coboara repede cu-n zambet cam tampit.
Tipa la fel, zambea, radia de fericire,
Uda toata, dar totusi cu-o urma de uimire.
Trec doar cateva ore, si telefonul deja suna:
„Alo, ce faci? Nu vrei sa mergem la o zeama impreuna? ”
„Normal ca vin, doar sa ma imbrac”
„Ok, te astept in centru, te-am pupat”
Isi spun un pa si inchid apelul.
Disperare mare p'asta: 'unde dracu-i portofelul'!?
Fura putin din casa si iese-n graba afara,
Si in cateva minute asteapta ca tipa sa apara.
O zareste de la distanta, mersul foarte intepat,
Face cativa pasi, si o-sa saruta ca un disperat.
De aici i-se taie filmu, ca a facut o prostie,
Nu stie ca tipa-i curva, e chiar d'aia de meserie.
Dupa cateva luni deja Vlad a ramas fara bani,
Ea a disparut, este iar in cautare de pustani.
Din fericire tot ce am scris este doar fictiune,
Dar tu sa bagi la cap mesajul meu, fi atent la lume!
Cand dai de o tipa tare, stai cu mana pe portofel,
Asta daca nu vrei sa ramai la fïnal fara el...
