Te trezeºti de dimineaþã, îþi bagi p*la în ea viaþã
Te uiþi mirat în oglindã, o spargi ºi te speli pe faþã.
Scrumiera plinã, pachetul gol ºi sufletul tau de gheaþã,
Privind abisul ce-l ai în faþã, trãind din speranþã
Pui o întrebare simplã, dar nimeni nu-þi rãspunde
Vrei o mânã de ajutor ºi toatã lumea s-ascunde,
Banii pot cumpara fericirea pierduta-i amintirea
Priveºti cu urã-n urmã, dar rãmâne dezamãgirea.
ªi-n continuare priveºti nepãsãtor, pierdut în zare
La rândul tau privind cu nepãsare ºi rana reapare
Cea mai dragã persoanã dispare, si-ti pare rau
Dar încã nu s-a gãsit medicamentul pentru sufletul tãu.
Te-ngrijorezi, dar nu cedezi, parcã nu mai poþi sã crezi
ªi realizezi, cã ºi tu te pierzi si vezi..
Cã toatã lumea e împotriva ta ºi speri..
Dar nu mai ai multã speranþã, au trecut prea multe veri.
Refren:
Lacrimile s-au scurs,
Orice ranã s-a dus
Tu priveºti nepãsãtor,
Aºteptând un rãspuns
De gâduri pãtruns
În colþul tãu de lume ascuns
De amintiri strãpus
De urã nu te laºi rãpus.
ªi simþea cã moare-ncet, ca-ntrun lagãr de concentrare
Putea sã simtã cum doare ºi cum orice speranþã moare
Cuvinte care-i torturau sufletul dar încã rezistã,
Cãci acele cuvinte pentru el acum nu mai exista
ªi-a rãmas imprimat în minte acel tablou trist
Mai trist decât cea mai tristã creaþie a celui mai trist artist.
ªi inima zdrobitã în mii de bucãþi se regenereazã
ªi orice ranã dispare ºi zidurile urii cedeazã.
Zâmbetul îºi gãseºte frumuseþea renãscând din amintiri
ªi-i revin gand toate acele dulci priviri printre dezamãgiri
Cã timpul ºterge multe, dar pãstreazã tot ce nu trebuie pierdut
ªi orice amintire o s-o gãseºti doar în trecut
ªi dacã o sã te-ntreci cu timpu o sã pierzi mai mult ca sigur
ªi la sfârºit de drum o sã realizezi cã eºti tot singur.
Un zâmbet trist, lacrimile de mult ºterse de vânt
Cu ochii spre pãmânt repetând refrenu ãsta-n gând.
Refren:
Lacrimile s-au scurs,
Orice ranã s-a dus
Tu priveºti nepãsãtor,
Aºteptând un rãspuns
De gâduri pãtruns
În colþul tãu de lume ascuns
De amintiri strãpus
De urã nu te laºi rãpus.
Ascunde-n camera uitãrii tot ce-odatã te-a rãnit,
Zâmbeºte cã s-a sfârºit, priveºte acest abis pustiit
Ignorã-i pe toþi dacã poþi, dar timpul nu-l vei ignora
Zâmbind înºelãtor lãsând speranþa în urma ta.
Cutând c-o torþã stinsã rãspunsuri îngheþate pe veci
Lãsând în nepãsare clipele triste ºi reci.
Cã orice clipã rece trece, dar nu oricine te-nþelege
Cã timpul ãsta-i ca un creion fãrã radierã, nimic nu se ºterge.
Amintirile raman tiparite-n minte printre ºoapte ºi cuvinte
Chiar ºi cele de care nu mai vrei sã îþi aduci aminte.
Te simþi pierdut pe acelaºi drum, farã un scop anume,
Rãbdãtor ca un necunoscãtor rãtãcind prin lume
ªi te-ntrebi ce rost mai au atâtea cuvinte cã se pierd oricum
ªi atâtea amintiri ard ºi le gãseºti în scrum.
Pierdut între scâteie, cum te pierzi ºi tu acum
Printre frunze moarte, ruine, ploi ºi fum...
Refren:
Lacrimile s-au scurs,
Orice ranã s-a dus
Tu priveºti nepãsãtor,
Aºteptând un rãspuns
De gâduri pãtruns
În colþul tãu de lume ascuns
De amintiri strãpus
De urã nu te laºï rãpus
