O ploaie rece vine, dand viata acelor soapte
si orice zambet ce ma alina, se pierde-acum in noapte
intro lume de pura fictiune abandonez dorinte
si ma iau la intrecere cu timpu' numarand suferinte
lasand in urma cuvinte nespuse captive in lanturi de tacere
si printre amintiri zambete captive in lanturi de durere
eu am ramas tot aici, da sufletul meu rece a uitat sa spere
si m f*t in ele sentimente, nam nevoie de apreciere
lasand in urma sperante inchise, intrun cimitir de vise
toate acele lucruri promise acum sunt torte stinse
amintiri lasate in trecutul de regrete sa zaca
si ecoul vocii tale cel auzeam in gand pe veci o sa taca
ca era prea frumos sa fie asa frumos, da ce nu moare?
si clipe fara rost se pierd cu timpul lipsit de culoare
'ea' ma priveste nepasator, tacerea ei imi cere un raspuns
dar ea nu intelege ca nui nimic de spus
refren :
doar ura de ascuns, lasand in urma vant si ploi
ma uit la poze vechi lasate in praf, suntem noi
pacat ca acele cristale nepretuite se pierd in noroi
nu mai exista 'amandoi' privesteme ochi goi
doar ura de ascuns, lasand in urma vant si ploi
ma uit la poze vechi lasate in praf, suntem noi
pacat ca acele cristale nepretuite se pierd in noroi
nu mai exista 'amandoi' privesteme ochi goi
strofa 2
lasa timpul ca sa treaca, sa treaca tot ce-afost
nimic nu mai are rost, e prea rece si anost
drumul dintre noi e un camp de lupta, nimeni no sa castige
si timpul incet dar sigur ura dintre noi o va invinge
stai! ! oprestete o clipa, si priveste spre trecut
clipe nepretuite lasate sa zaca, pe drumul vietii sau pierdut
nimic no sa se intoarca poate doar dezamagiri
te rog privestema cu dispret ingropand aceste amintiri
sunetul din decor trist si nostalgic suna
si cerul prea intunecat imi aduce aminte ca nu mai suntem impreuna
oceanul de sperante a inghetat, dar cum sa se topeasca oare
cand nui nici urma de soare ci doar durere si nepasare
cerul atata cu picuri grei de ploaie, nici urma de astre
simtind cum se lasa greu peste sufletele noastre
tacerea ei face cat o mie de cuvinte
si a mai ramas doar trista aducere aminte
refren 2
si am trecut prin multe, dar cine sa asculte?
cand vorbele dintre noi au devenit insulte
si au fost multe clipe pierdute
dar timpul o sa treaca, prea putin o sa ajute
si am trecut prin multe, dar cine sa asculte?
cand vorbele dintre noi au devenit insulte,
si au fost multe clipe pierdute,
dar timpul o sa treaca, prea putin o sa ajute.
strofa 3
te rog prefate ca nu-ti pasa intoarce-ti fata pleaca
clipele frumoase dintre noi no sa se intoarca
cand adormeai cu tricoul meu si eu te tineam in brate
si iti acopeream pleoapele grele cu soapte si sperante
prefate ca nu sa intamplat eu am sa ma prefac ca team uitat
se termina asa si e pacat dar e mai bine defapt
am trait clipe de neitat ce nu vroiam ca sa mai treaca
si acum cand te privesc imi amintesc tot ce ne leaga
dau viata gandurilor pana intru in transa
ma inec in propria substanta vantul imi bate frunze in fata
toamna se lasa usor peste sufletul meu gol
puteam sa jur ca plutesc pe un nor dar mam trezit la sol
stam fata in fata peste noi se lasa noaptea
sati privesc ochi caprui nu miai ajunge eternitatea
dar nu mai vreau desi o sa-mi ramana-n gand
priveste-ma cu ochi tai ce-i mici, ca n-o sa ma vezi curand
refren 3
cred ca-i uitat de tot cea fost dar iti vei aminti oricum
cand va fi prea tarziu si eu o sa renasc din scrum
iti mai amintesti cand te scapam de belele captiva in bratele mele
si eu imi gaseam alinare in bratele tale
cred ca-i uitat de tot cea fost dar iti vei aminti oricum
cand va fi prea tarziu si eu o sa renasc din scrum
iti mai amintesti cand te scapam de belele captiva in bratele mele
si eu imi gaseam alinare in bratele tale
strofa 4
florile leam rupt au mai ramas petale
paharele sunt goale poate le umpli tu cu lacrimile tale
tacerea e asurzitoare si parca doare
si nimic nu o sa spele paharele murdare
vantul rece parca imi spulbera cuvantul
si stropi grei de ploaie au inundat pamantul
gheata dintre noi se topeste in amintiri si vise
dar ce rost mai are acum cand sentimentele sunt stinse
certuri au fost secrete si regrete
vorbe inutile in momente imperfecte
defecte nustiu care avem mai multe
cine a gresit mai des sau cine na stiut sa asculte
vorbe prea multe dar au trecut in fine
imi spuneai ca nu am inima nici incredere in tine
pai ai dreptate nu le credeam pe toate
dar inima am si inca bate
strabate hotare fara alinare
si cand durereai mare cauta scapare
lasa vise in urma si spera
si arde sperante in trista atmosfera
si cand e rece cauta caldura
dar gaseste ura si prea mult frig indura
tu poti sa pleci eu o sa raman aici
am calcat de multe ori pe bec sin talpi am cicatrici
si orice as spune in cuvinte
nu se compara cu ce am eu in minte
ca orice as spune in cuvinte
nu se compara cu ce am in suflet si minte
si e trist da e trist acum..
cand te gandesti ca nu mai suntem pe acelasi drum..
dar stam in statie in asteptare..
gata de plecare spre destinatia urmatoare..
de ce plangi acum si nu ai plans atunci
de ce ma privesti asa de ce stai si nu fugi
de ce taci nu-mi raspunzi de ce ploaia sa oprit
de ce ai permis sa scriem acest scenariu tampit
de ce acum nu ma mai contrazici
cum o faceai atunci, cand vroiai sa ma alungi
cand ma certai cu ochi uzi cand nu vroiai sa ma auzi
cand fara scut incercai dupa vorbe sa te ascunzi
acum asculta linistea cum tipa mai tare decat tine
in noptile albe pline de sfaturile tale inutile
si acum dupa sutele de ploi
aud trecutul cum ma cheama inapoi
dar no sa reuseasca sa ma intoarca
ca eu am plecat si sunt singur pe barca
si privesc inapoi si ea ramane
ploaia sa oprit dar nu si-a iei suspine
si ma priveste trist parca-r vrea sa ma intorc
dar nu mai pot am renuntat la acest joc
obisnuiai sami incalzesti sufletu-mi rece
ca sal inghetat la loc da nui nimic ca trece
cum treceau clipele ca o apa curgatoare
treceau pe langa noi si se varsau in mare
nam stiut sa apreciem si nu stim nici acum
cu ce ne alegem cand lasam sa treca cei mai bun
rasfoind in cartea amintirilor printre pagini pline de cuoare
observ cu stupoare ca sunt si pagini goale
timpul trecea noi ne lasam furati de vise
si azi inca simt parfumul tau in vremurile stinse
si dupa atatea ploi si vorbe pline de venin
in sfarsit ma asteapta un cer senin
si imi amintesc de parca ar fi fost ieri
cum ne certam fara rost in drumul nost spre nicaieri
si ma priveai cu ura iar eu cu nepasare
din ceam visat si am trait azi trecator si gol imi pare
ai fost o intrebare fara raspuns ai fost gheata si foc
acum esti doar departe in lumea mea nu mai ai loc
imi spuneai ca nu te inteleg ca vrei sa plec
ca sunt confuz si nustiu ce sa aleg
dar cine n-a inteles chiar nai putut sa vezi
si chiar crezi ca mai conteaza delirezi
visezi da cand o faci tu nu visezi ca mine
lasi in urma rani adanci vise pierdute in ruine
frumusetea ta e umbrita de ura ce o porti in tine
dar nepasarea ce tiam aratato tea ranit stiu bïne
