doua spre zece spre infinte
picaturidintr-o ploaie
recen-au ce alege, albastru
ecou pierdut in orizont ineaca
dansul acestor
cuvinte-imbold inversate
sunete agonice dau totala libertate faptelor demonice. nu respiri, nu obosesti nu gandesti,
auzi doar tobe in strafunduri
acolo traiesti , o fiara bolcata-n
groapa din vise nu mai sapa cu
speranta cailor deschise. si mana
de alta data a fost sfasiata dar neuïtata
