Bogness - Ipostaza Vietii
Zi de zi ma trezesc, pornesc,
Merg pe strada si privesc,
Oameni fericiti, si cu greu ma gandesc,
Cum sa scap de greutatea care-mi sta pe cap,
Nu stiu ce sa fac,
Vreau sa scap de probleme, sa revin la normal,
Nu vreau sa fac un pas gresit sa pornesc in aval,
Vreau, sa-mi continui viata, sa-mi construiesc un viitor,
Dar nu pot . Unde-ati plecat? Sentimentele dor,
Acum stau singur, introspectandu-ma prin dormitor,
Caut o cale mai agale, o cale de-mpacare, cu sufletul meu,
Care scuipa versuri ce curg in vale,
Am spus stop, m-am oprit, am gasit o alta cale,
Lasa-ma sa o continui, sa o fac mare,
Caci spinii astia ma lovesc atat de tare,
Lasa-ma sa-mi curat pacatele,
Sa-mi curat sufletul si faptele,
Sa respir, sa-mi revin la normal,
Ma pun la masa, imi iau un pahar,
Ma gandesc ca m-am schimbat in sfarsit,
Timpul a venit,
Sa ma-ntorc la viata buna,
Stau pe scaun si la usa suna,
E Dumnezeu care ma ia de mana,
Si spune ca mai am o saptamana .
Nu stiu ce sa fac, suparat, am plecat .
C***t! Viata s-a stins prea devreme, ce pacat!
Usor, usor, ma sting, imi iau adio dar nu plang .
Toti prietenii mei sunt suparati,
Ii inteleg perfect, dar stati!
Si in trecut va uitati,
La vremea-n care ma diferentiati,
Uitati de mine si plecati,
Dar nu mai are rost acum, totu' s-a terminat,
O noua viata iau de la-nceput, v-am salutat!
Timpu' iarasi a trecut, va trece inca pe-atat,
Voi ramane exact ce-am fost,
Chiar daca n-are rost,
Asta-i cursu vietii, frate,
Spaima te-atinge usor, usor, pe spate,
Si ma ascund degeaba-n dormitor,
Pentru ca rotile si ele se intorc,
Vom plati pentru tot ce am facut .
Nu uitati ce spun acum,
Tot ce am pe suflet spun,
Si le zic greu ca sa le-ntelegeti,
De pe mintea voastra sa nu le mai stergeti .
N-are rost sa ma descriu,
Stii prea bine cine-am vrut sa fiu,
Cu un linistit grai,
Sa-mi construiesc un trai .
Dar acum lumea e pe cont propriu,
Pana cand, vine-o noua zi de doliu,
Vorbele se tot arunca, timpul nu mai urca, coboara,
In timp ce viata asta-ncet, ïncet se doboara .
