Strofa I
Intr-o lume-n care nu mai ai rabdare,
Intr-o lume-n care nu mai ai nicio scapare,
Toti vor sa te doboare, o sa rezisti oare?
Am incercat de toate, da' nu se mai poate!
Sentimentele nu mai conteaza ,
E o lume-n care toti abereaza,
Sunt cu doua fete si mimeaza,
Ma mir, cum de mai le e inima treaza?
Suflete abandonate, sperantele furate,
Toate astea sunt aruncate,
Cu multa usurinta .
Omul nu mai poate fi numit fiinta!
Refren
Trebuie sa ne schimbam!
Trebuie sa devenim ceea ce visam,
Avem un singur drum pe care sa-l urmam,
Chiar daca-i bun sau rau, trebuie sa-l acceptam!
Strofa II
Nu mai exista loc de remuscare,
Nu mai exista vreun semn de intrebare,
Recunosc, am gresit cu totii,
Dar inca n-am picat in ghearele mortii .
Avem inca o sansa, tre' sa ne-ncredem in ea!
Avem un scop comun, sa schimbam lumea,
Si ma-ntreb oare, cat o sa mai doara?
Cat timp raul ne mai inconjoara? !
Imi pare rau, dar ma simt din nou tras pe sfoara...
Nu e usor deloc, e ca si o povara .
Si chiar daca nu o sa reusim,
Raul asta, tot o sa il oprim!
Refren
Trebuie sa ne schimbam!
Trebuie sa devenim ceea ce visam,
Avem un singur drum pe care sa-l urmam,
Chiar daca-i bun sau rau, trebuie sa-l acceptam!
...
Avem de mers pe un singur drum
Si avem de-ales drumul cel mai bun
Trebuie sa luptam pentru onoare
Trebuie sa ne ridicam din nou in picïoare!
