O vara intreaga m-a tinut padurea
Cu fata in iarba si cu gandul aiurea
Iar acum in toamna la plecare
Se tanguie ca ma rup din inima ei si o doare.
R: Padure, padure nebuna
In fiecare noapte cu luna
Voi rataci fara tinta agale
Ca o frunza manata de vant pe potecile
tale.
in fiecare noapte de iarna
Umbra mea alba va veni sa se-astearna
Ca o ursoaicu cu puii ucisi
La umbra stejarilor tradati de frunzis.
Voi veni in fiecare dimineata
Uneori ca o umbra alteori ca o ceata
Ori ca o negura, ori ca o bruma
Voi veni, voi veni, nu te maï tanguï padure nebuna
