El e un om cu multe fete,
Eu sunt doar vocea multor oameni.
Un chip comun, cand lumea doarme.
Racnind in valuri de tristete.
Cu aripile rupte, stop zbor spre Eden.
Inot contra curentilor pe Lethe,
Aud tipete-n surdina, soapte violente,
Ce indruma timpul spre un chin etern.
Plec. Infern in fata ochilor,
Visul m-arunca in neant.
Intorc privirea, ma pierd in vraja norilor
Orfeu in cord, un inger oscilant.
Prea mult pro fanatism,
Fanatici si profani ma-njunghie.
Ma incaier cu cel proclamat antichrist;
Ii las doar scriptura si nodul de la franghïe.
