NWANDA:
Altii dorm, dar eu stau treaz pana tarziu,
Si-alerg cu pasi mici pe bulevardul pustiu.
Reteta-i clasica, incep cu ceea ce stiu
Si-adaug suflet sa sune de parc-ar fi viu.
Lovesc beat-u' cu vorbe, zici ca bat cuie-n sicriu,
Si-mi ingrop demonii, pe masura ce scriu.
Ma omori in prima faza, reinviu mai apoi
Vorbesc despre mine cand va critic pe voi.
Renasc pe masura ce astern randuri pe foi,
Gasesc nestemate cand scotocesc in noroi,
Perle alterate, diamante schitate pe foi
Ca sa-mi platesc avocat la judecata de-apoi.
Ca-s stigmatizat, impielitat ca un drac,
Pe piele-nsemnat, cu suflet cicatrizat,
De fapt se simte si-n muzica, versu' pare curat,
Imaculat, da-i murdar si patat cu pacat.
Scriu neincetat, zici c-am tras kile de COX,
In timp ce constiinta m-alearga.
Arunc cutit cu lama de-otel, maner de inox,
Dar cu toate astea pare de treaba.
Imi zice: "Ai mintea bolnava si inima slaba
Ai cuvinte pe teava, scuipi tot timpu' otrava,
Creatia ta-i grava, dar cine crezi ca te simte?
Esti un alt paradox greu de descris in cuvinte! "
CARBON:
Pe langa natura chimica, biologica, fizica
Si cea metafizica, mai am o natura: muzica!
Calator pe unde ma duce gandu' si pasii,
De la jazz clasic, progressive, funk, latino, brasil
Genuri diferite in care ma pierd,
Sa fac muzica asta pe care prea putini o inteleg.
In discuri prafuite, caut sunetele potrivite,
Acu' le simte, doza transmite stari!
Vin din interior, 20 de mii de leghe sub mari,
Stari de veghe, nivelul superior.
Prin universu' omului atat de sensibil
Unde aproape orice gand devine posibil.
Muzica ce iese din mine vine din ceruri,
I-am dezlegat misteru' cand mama mi-a facut transferu'.
Pun ganduri pe loop-uri, activez simturi, nu trupuri,
Sunet cu suflet, sa te bucurï!
