Prea mult fum de tutun… e timpul sã tragem un tun!
Eu ºi omu’ meu, Jokeru’, facem un drum.
E noapte, a plouat, e ºi frig ºi ceaþã,
Da’ tre’ sã fim acolo pânã dimineaþã.
Rezervoru’ plin, armele pregãtite
Si parcã deja investim profitu-n minte…
Nu-s intermediari –
Singuri pe un pot sigur, ce mai poate interveni iar?!
Ce drãcie! Asta sã fie, oare, singura ºansã de a scãpa de sãrãcie?
Oricum, ºi dacã nu, s-a scurs demult timpu’ alocat pentru cine ºtie ce analogie…
În curând, ajung cãrunt, da’ nu-i plãcut – mã fut pe ea de nostalgie!
M-am hotãrât sã nu mai accept mãrunt ca un amãrât de davist –
Nu mai rezist, prieteni, bag p**a-n el de Fisc!
C-acum, tocmai mã duc dupã un vis,
Cu zeci de mii de lei, d-ãia grei, ca anii pe care-i risc!
Rãmân optimist – sper cã drumul meu nu e-nchis
De ziduri ºi uºi de fier – maxim de trist!
E-o junglã plinã de sãlbãticiuni ce trec neobservate de bãbãciuni,
Numai cei comuni stârnesc priviri ºi suspiciuni,
Cei mai buni sfârºesc închiºi sau mortãciuni!..
De-aia Jolly scoate fieru’ din torpedou,
Se uitã la el ca un dilãu la un lingou,
Îl ascunde sub tricou, sper sã n-o ia razna din nou!
Da’ si io-s destul de stãtut ºi sãtul de stat, când am un statut de nimeni –
Numa’ cã asta-i pe cale sã se schimbe ºi io sper cã-n bine!
Peste exact douã zile, o tentativã nereuºitã de dealer primeºte douã kile
ªi, dacã jucãm strãlucit într-un film cu final fericit,
Stãm pe câte-un kil ºi, implicit, râdem cu lacrimi de crocodil,
Cã ne permitem, în sfârºit, sã pornim ceva licit.
Aºa cã ne oprim în faþa blocului,
Cercetând fiecare aspect de la faþa locului,
Strângând informaþii ca un raport, adulmecând ca niºte caini-gabori,
camuflaþi de arbori.
Locu-i perfect – stãm muþi, sperând sã vedem tot, fãrã sã fim vazuþi.
Trec trei ore – îmi creºte presiunea,
Trec ºase – îmi creºte tensiunea,
Trec zece – vreau sã închei misiunea!
Mai ales când ºtiu bine ce am de facut
ªi toatã treaba tre’ sã dureze maxim un minut –
C-odatã ce captezi informaþia,
Raþionezi, acþionezi – sau, uite cum pierzi combinaþia!
Unºpe’ ore îngrozitoare trec pân-apare neisprãvitu’ in parcare.
Opreºte ºi iese, cãrând o geantã mare -
“Uite, frãþioare, se pare cã prostu’ a venit cu prânzu’ nostru!”
“Vezi cã eºti cam prea zelos tu, pãstreazã-þi firea,
Cã e de-ajuns urmãrirea cu privirea.”
Merge paralel cu clãdirea,
Trece pe lânga noi, da’ nu ne vede, cã-i perfectã acoperirea.
Se opreºte în faþa unei scãri.
Crede el cã se-asigurã cã nu-s urmaritori -
Se uitã peste umãr, panicat, curios -
Bãiatu’ ãsta-i suspect de vinovat, o arde dubios!
Deci, ea e – o ºansã în viaþã,
Clasa A++, cã nu-i nimic altceva pe piaþã.
Da’, când sã intervenim, doi vecini ies afarã
ªi, pânã se carã, ãsta apucã sã disparã în scarã,
Cu tot cu mare comoarã –
“Hai, c***e, dupã el, c-alternativa-i nasoalã!”
Sar din maºinã ca din vizuinã,
Bizuindu-mã pe fler, ca diabeticii pe insulinã.
Nu mai e timp de stat pe loc, decât cu tot cu noroc,
Mã reped spre scara de bloc, formez aiurea la interfon ºi am noroc:
“Mi-am pierdut cheia, vecinã, îmi deschideþi, vã rog?”
Poc! ºi se deschide, belea!
Sar pe scãri ºi, la primu’ etaj, îl vãd în dreapta mea.
Rãmâne mascã, apucã sã beleascã ochii mari,
Da-i prea târziu s-ajungã la buzunar
Ca sã-mi arate talentu’ lui de cuþitar sau pistolar,
Cã deja sunt lângã el si-i car ploaie de pumni, da’ reuºeste sã þinã garda
ªi þipã coarda, de zici cã vrea sã vinã garda!
Îi fut un croºeu care-i rupe scutu’,
Jolly vine, gâfâind, ºi-ºi aruncã upercutu’ –
Un þipãt scurt ºi cade la podea.
“Hei, man, asta a fost de K1, dã-te-n p**a mea!”
Adrenalinã, vitezã, ca dupã amfetaminã,
“Ia geanta ºi am dat lovitura, ca Vântu!”
Vecinii ies pe hol, sã vadã cearta,
Da’ noi, la vremea aia, mâncasem deja pãmântu’!
“Zici c-am baut numa’ cafele ºi Red Bull, sã mor!”
Dupã un mare zbor pe scãri, ieºim din bloc, în doi timpi ºi trei miscãri,
Fãrã mãcar sã fim vãzuþi de-urmãritori – nu-i loc de martori!
“Calc-o, sã cred cã-i Sãgeata Albastrã!”
Bucuroºi cã nu-i nimeni în urma noastrã,
Nimeni în faþã, sã ne opreascã –
Suntem doar noi doi ºi-astea douã kïle de cânepã proastã.
