Vlad Dobrescu:
Sunt un individ din sistem cu un rol atat de mic
Ca’s aproape inexistent si usor de inlocuit
Bag de la 9 la 6 si desi muncesc mult
Sefu e nemultumit spune ca nu e destul
Ca pe lumea asta trebuie sa tragi tare ca un cal
Iar eu sunt doar un soarece alb alergand dupa cascaval
Si adaptandu-mi personalitatea dupa
Lucrurile pe care mi le cumpar
De exemplu am pistolul asta fabricat din metal cromat
L-am luat pentru siguranta dar nu il port niciodata
Doar noaptea il probez si tintesc catre oglinda
Incarcatoru ii scos si se aude numa click click
Pe intunerci si pentru o clipa sunt atat de puternic
Vreau gramul de respect pe care il merit
Si o sa-l primesc inzecit
Mass-media ii fascinata de nebuni
Si probabil mi-ar dezbate motivele in emisiuni
Daca as face..imi fac curaj
Imi trebuie doar o tinta clara
Care m-a provocat si automat mintea zboara
La cei pentru care muncesc
Ei vor sa le dau tot dar eu sa nu cresc
Nu vor sa ma scot, doar sa lucrez
Eu vreau sa vad morti tu poate nu crezi
Pana si tata imi spune ca nu imi prinde bine singuratatea
Dar el nu stie cat de pustie poate sa fie viata
Printre animalele astea de companie dimineata
Ziua se, imi intorc armele spre ei
Si incep sa pulverizez gloantele in aer ca pe spray
Trag foc dupa foc nu ma raspund la nici un stimul
Si descarc incarcatorul pana mi se rupe filmul
Reiau firu’, seful meu ma implora sa nu-l mai chinui
Scuipand sange peste o poza cu nevasta si copii lui
Dar nu imi mai pasa de nimic, nu mai e stres
Nu mai sunt rate de platit, ramane doar sa ma semnez
Cu creierii mei pe, , cubicle”
Si capul meu canta cea mai frumoasa muzica
Glontul tine loc de concluzii ca il trag
Si dau sens la tot ce fac
Ma uit in jur cred ca nu mai am nimic de cumparat
Am plecat.
Cedry2k:
Am un simt teribil si cand nu ai cum sa eviti
Mai multe camere ca Ritzi esti foarte accesibil
Au piata auto si iti dau pe combustibil
Tot confortul posibil cand timp ceri droguri zilnic
Au piata medicamentelor, experimentelor
Control chimic al senzatiilor si al sentimentelor
De-aia s-au pus pe munca la negru care
Dar e preferabila unei sclavii cu reguli clare
Ca piata muncii se prabuseste ca Apollo
Nu stiu cum se face ca million e tot acolo?
O pizza moca, pipite, prizat coca si fite
Ei satisfac cam tot felu’ de dorinte
Si au piata armelor, dar o sa le ascunda
Macar pana o sa mai faca niste razboaie sa le vanda
Poti sa zambesti ironic dar nazistii si aliatii
Au avut aceiasi sponsori si nu e comic
Iar noi robotii tre’ sa le cerem voie
Sa ne intalnim cu totii si sa le inghetam sloi
In Piata Universitatii
Iar atunci cand e razboi, ca Piata Sfantu’ Gheorghe
Pun bate pe noi
Ei fac jocurile, constitutia, au barourile,
Drogurile, prostitutia, cazinourile
Plus ca au piata presei, doar ca libertatea
Ei sufera in favoarea ghici a caror interese?
Probabil s-au plictisit producand milioane
Tot mutand jetoane, apasand pe butoane
O mana de oameni, pentru a caror toane
Lumea a 3-a dura de foame, coane
Indura-te Doamne si pune capat acestei apatii generale
Cu vicii ce duc la maladii congenitale
Vrem depasirea limitelor, iesirea
Ca toti cautam de fapt nemurirea spirïtelor
TREZIREA.
