[Refren]:
Si imi simt sufletul greu
Chiar dak [???] mereu
Si nu stiu ce sa mai fac
Lumii asteia urate sa`i plac.
Omul prost n`o sa stie
Niciodata ca e ceea ce nu vrea sa fie,
Sarac in materie cenusie.
Artistul insa stie ca e un monah
Si arta o pustnicie.
De`o vreme sunt etern in sfera vesnicului gand
Crezand .. in ceea ce fac,
Vazand .. tot ce e rau in jurul meu,
Stiind ca punctul de dreptate si judecata
Il reprezinta Dumnezeu
Intr-adevar e greu
Un ochi de`al meu rade dar altul plange mereu
Si ma duce la pierire
Din nefericire ..
Intotdeauna am fost cuprins de nedumerire
Si sfaturile primite
Ramaneau doar in cuvinte
In timp ce faptele mergeau inainte.
Din intuneric, privesc la lumina acum
Lumina in care as vrea sa ma scald
Dar nu pot nici de cum.
[Refren]
De ce oare .. din ce ai din aia vrei mai mult ?
Devii din ce in ce mai avar si de lume uiti,
Tre` sa lupti pentru a avea un trai mai bun in viata
Sa scapi de aceeasi ceata care`ti apare in fata
Sa nu mai ai motive sa spui adio vietii
Si sa accepti drumul sortii
Si saracia a dus pe multi de rapa,
Destinul nu i`a ocolit inainte
Si nu`i va ocoli nici dupa.
Cel ce era vesel odata .. acum e trist,
Copilul pe care`l stiai cuminte
Are acum comportament de punkist
Si e fara minte..
Si pentru ca nu`si mai aduce nici macar aminte
De vremurile cand inteligenta lui lasa pe multi fara cuvinte
Cenzurah nu va minte ..
Aceste cuvinte sunt sfinte
De aceea am o mare rugaminte:
Lasa vorbele, arata faptele
Astfel vei linisti apele
Si iti vei face fericït aproapele.
[Refren]
