cantecul asta-i o poveste
destul de intalnita este
include pixuri si foi
scrisori rupte uneori
asa statea, la birou scria
era tot ce avea
putea face altceva
n-o s-ajungem prea departe
totusi vreau sa cred ca poate
imi spunea, iesind din scoala
la anu' plec in capitala
am sa uit de tot
da, am sa uit de tot
si-am sa-ti fiu doi pasi in spate
de unde vin, nu sunt nici ploi
nu sunt nici nori, da
de unde vin, iarna nu e
chiar atat de rece, da
ne-am vedea in spate
la universitate
n-ai intarziat
vreau sa vii pe la sapte
primavara isi arata fata
si totusi tu nu esti
acum in fata mea
sa fie oare vina mea
nu vreau sa crezi ca ma plang
insa te am prea des in gand
asteptam, doar un dram de simpatie
desi chiar doare asta-i ultima scrisoare
nu mai astept raspuns la aceasta intrebare
as vrea sa stii
c-au fost si sunt
300 de km intre noi
as vrea sa stii
ca nu mai meriti
nici sarea din coltul unui ochi
la fereastra mea, eu si tigara
si-aceleasi remuscari
poate o umbra-n spate
ce-ar fi putut fi a ta
sa se-aseze langa a mea
e vina mea
sa imi spuna cineva
hai!
n-o sa vin la sapte
n-o sa-ti mai stau in spate
n-o sa-ti mai stau pe cap
am dat tot ce era de dat
ai sa te-ntinzi pe spate
si-n urechi doar soapte
ai sa-ntelegi
a fost numai vina ta
e numai vina ta
e numai vïna ta
