E pentru tine personal...
Ceea ce este iarba pentru pamant,
Ceea ce sunt pestii pentru mare,
Ceea ce sunt pasarile pentru aer,
Ceea ce sunt cuvintele de dragoste pentru om.
Chimie:
Si te cunosc, fumezi mult si spui eu fac garda
Trag in spate, impart prada, pentru Arina si Andrada
Trei carduri, fac plata, bag date, bani gata
Bastard, da’ ai o varsta, cat o sa bati strada
Aici se aud sirene ca in larg, poetii trasi la mal,
Sobolanii apar cand simt miros de cascaval,
In plus gasca ta e zero, tu un mare minus
Stiu, esti veteran, da’ uite cum se duce titlu’
Uite cum se duce fii’tu, p***e si le fute-n lifturi
Nu stiai ce crud e timpu’ si cum el se scurge-n riduri
Am o mie de stiluri, gata sa-ti schimbe destinu’
Am opt vise si filme, gata sa-ti schimbe declinu’
Intru-n nori cu patru sori, restu’ abandon
Doar actori, falsi MC, bine ati venit in abator
Stii ce? ma pis pe marfa lor
Ii stiu, sunt lasi, se pisa-n pantaloni
Un glont in cap si bafta lor
Suntem alta generatie, poti s-o intrebi pe ma-ta
Viata-n ritm de minimal si linii mari de coca
Stii, nu sunt deloc calm, sunt bolnav
Foarfeca-i peste, Specii sunt peste, haide zambeste.
Sunt de acord, dar dintr-un alt punct de vedere, acest titlu “Necuvintele” nu cumva face
parte dintr-o tendinta poetica din ultimele decenii, numita anti-poezie?
Nu, nu...nu..
Dragonu’
E ‘09, Bucuresti, vezi jeg, pesti
Cartiere intregi de perversi
Kilometri intregi de gri, bej
Mosnegi care spun povesti cu Dej
Afara-i toamna, cad frunze
A venit frigu’, se schimba anotimpu’
Alcoolistii, mortii lor, injura timpu’
Altii injura heroina, c-au colectii mari de linguri
Doamne, uite cate chipuri, de la farmacii, la birturi
Uite ziduri de reziduri, cu riduri de om singur
Uite bitum, zi-mi cum sa le zic sa fim buni
Banii-s', banii-s', banii-s' zici tu, da’ anii-s' stranii
Ca vine moartea sa te ia la naniii, naniii
Tine minte, viata asta-i doar o trecere
Spre intelegere
Si eu sunt regele.
Nu indraznesc sa-l contrazic pe acest minunat filozof, dar necuvintele sunt tacerea barbara dintre
doua ideï sfïnte.
