Vreau un vis cu tine,
Disearã când adorm...
ªi vreau sã-þi aduci aminte...
Cât îti era de dor.
Sunt de-a petale, sunt de-a petale de flori
Din cer sã cadã ploaie caldã sã înece gândul în roua lor
Nu mai am viaþa, suflu luat de suflu dat
Poveste clasicã de dragoste, suflet curat
Sã cadã norii, sã simt racoare
Erai o floare, dar spinii tãi dãdeau târcoale
ªi peste lumi, sperând sã aduni afecþiune
Aduþi aminte, unde ai întâlnit-o prima datã-n lume
Aduþi aminte de un bãiat cu ochii doar la tine
Promisiuni de vesnicie, schimbate în ruine
ªi de-ar fi sã mã vezi vreo datã iar
Nu mai promite iar, luna si cer si stele-n dar
Cã n-am sã cred, dar inina-mi vã închide ochii
ªi o sã ajung ruine iar
ªi veþii tale, poate ai gãsit ºi-s fericit
ªtiind cã zâmbetul nu þi-a pierit
Cã e frumos ca cerul vara, dimineaþa sau seara
Ca rãsãritul de soare, când lumineazã marea
Aduþi aminte de serile de mai
Când ai riscat-o doar sã simþi când mã îmbrãþisai
Aduþi aminte kilometri ºi de distantã
Aduþi aminte cã trãiam ca sã mai prindem o dimineaþa împreunã
Aduþi aminte de lunã, când o priveam prin geam, cum mã tineai de mânã
Aduþi aminte când plangeai ºi þi-am promis cã o sã fie bine
ªi-a fost bine aºa cum þi-am promis
ªi atunci ai zis cã o sã vii ºi-n continuare
Te aºtept pe trotoarul vizavi de o clãdire mare
Vreau un vis cu tine,
Disearã când adorm ...
ªi vreau sã-þi aduci aminte...
Cât îtï era de dor.
