Ratacind cu ochii tulburi,
Si cu trupul istovit
Eu cad neputincios marite,
In fata maretiei Tale.
In drum spre Tine mi se arat prapastii...
Si cerul intunecat de nori,
Cand zarea-n negura se-mbraca
Eu in fata Ta ma-nchin
Rugandu-Te a-mi arata cararea.
Si cu pieptul zbuciumat de dor
Eu simnt ispita cum ma sapa,
Cum vrea sa-mi tulbure izvorul
Din care sufletu-mi s-adapa.
Din valul lumii ce ma vor smulge,
Doar cu povata Ta inteleapta
In veci spre cei ce am lasat in urma,
Tu, Doamne, crezul meu indreapta!
Dezleaga-mi mintii mele taina
Si legea farmecelor firii,
Sadeste-n bratul meu de-a pururi
Taria urii si-a iubirii.
Da-mi Doamne dragostea din fire
Da-mi cantecul si da-mi lumina,
Si-n izvorul indragostirii,
Da-mi raza soarelui de vara
Inimei mele ostenite.
Alunga-mi patimile mele
Pe veci strigarea lor so franga,
Si de durerea altor patimi
Invata-ma pe mine-a plange.
Si rostul meu de-a pururi prada
Ursitei nasterii si mortii,
Cand jalea lumii ma tresare
Sa plang cu patimi si intrïstare.
