De-ai fi stiut cata tacere a fost aici
De-ai afla cata pustietate s-a intins pana la noi
De-ai fi vrut sa sparg drumurile din care te ridici
De mi-ai spune sa ma scurg,m-as strecura printre ploi...
Minte-ma dar ramai inca o viata, ramai!
Privirea anilor nostri,copilaria ce-a fugit
De ai vrea, nu ai lasa si nu ai privi iubirea cum ingheata.
De-ai fi vrut, eu deja as fi plecat.
De-ai sti sa minti,ai minti dar ai ramane...
Si ce ar iesi dinspre rasarit nu ar mai apune...
As apuca sa-ti duc dorul daca ai lipsi.
Numai tu nu vei afla lacrimile de care te-ai pricopsi.
Minte-ma dar ramai inca o viata,ramai!
Privirea anilor nostri,copilaria ce-a fugit;
De-ai vrea, nu ai lasa si nu ai privi iubirea cum ingheata
De-ai fi vrut, eu deja as fi plecat.
Nu apuc sa spun ceva,si cuvintele-mi sunt strapunse
Numai tu nu ai aflat inca aceste lacrimi demult, demult apuse
Niciodata nu voi povesti acest vis in care minti dar ramai.
Nu pleca inca,lasa-ma sa plec eu intai, sa plec eu intai...
Minte-ma, dar ramai inca o viata...ramai!
Privirea anilor nostrii,copilaria ce-a fugit;
De-ai vrea, nu ai lasa si nu ai privi iubirea cum ingheata...
De-ai fi vrut, eu deja as fi plecat.
Minte-ma, dar ramai inca o viata,ramai!
Minte-ma! Minte-ma, dar ramaï!
