Cu pasi sovaitori de-amaraciune
Ma urc pe sub castanii desfrunziti
Iar noaptea colbaire de taciune,
imi cade nor pe ochii osteniti.
Ma urc pe sub castanii goi de frunze,
Iti caut umbra-n geamul luminat,
Si visu-mi vrea prin ziduri sa patrunza,
Sfios cu gandul tau...
sa stea la sfat(repeat).
Ma duce dorul trist sa urc spre tine
Mi-e inima-n valtoare, dau sa urc,
doar cativa pasi mai am, trei pasi in fine,
trei pasi, un pas mai am,
Si-n el ma urc/culc(repeat)
Si las sa-mi cada umeda privirea,
in jos si-noapte plansul mi-l ascund,
Si fug, si fug in suflet cu mahnirea,
O sterg in negrul umbrelor stafund,
Mereu vreau sa ma-ntorc, mereu din cale,
Chemat de dorul meu sovaitor
Dar voi, n-ajung in pragul casei tale
Si plans pe sub castanii...
goï cobor(repeat).
