Se-aude vantul fosnind printre nori
Si ploia sta gata sa ude pamantul.
Cioburi de luna privesc catre noi,
Citindu-ne, parca, privirea si gandul.
Sub stele “de tara” albastru-i mai cald,
Padurea respira prin frunze doar cantec.
In suflete dorul parca-i mai alb,
Iar ploaia incepe-un sagalnïc descantec.
