era dimineata pe-un peron banal
gara parca era un furnicar
toti erau grabiti, nu pareau normali
carau la bagaje parca erau hamali
se cautau galagiosi din priviri
se-mbratisau razand la intalniri
tu te intrebai oare de n-ai nimerit
intr-un targ de pasari cu mii de colivii
vino cu noi la munte,
vino pe creste carunte,
nu te gandi daca va fi frumos sau bine
urcate-n tren si totul va veni de la sine
vino cu noi in munti,
vino freamatul padurii s-asculti
pe carari ascunse de umbra brazilor
sus pe inaltimi vei simti vraja muntilor
te-ai sculat devreme si-ai plecat grabit
cei cu care plecai nu au mai venit
singur nu stiai ce sa faci mai intai
sa te-ntorci acasa sau sa ramai
te-ai urcat in tren, abia ai avut loc
ti-a spus "fie ce-o fi, merg la noroc"
era o zi senina frumoasa de vara
mergeai la munte pentur prima oara
trenul a plecat si-a aparut nasul
n-aveai bilet si te-nrosisei ca racul
ai inceput sa te balbai ti-ai revenit apoi
cand cei din vagon au strigat "si el e cu noi!"
te-au luat dupa umeri, te-au chemat langa ei
nici nu gandeai ca ei vor fi prietenii tai
erau veseli cantau, aveau si-o chitara cantau
cantece de munte ce le-auzeai prima oara
anii au trecut acum zambesti
cand esti in gara mereu ti-amintesti
cand vezi cate unul parca-i pierdut
asa ai fost si tu la inceput
te uiti la el si il privesti
de tine iti reamintesti
te-apropii de el si-i spui ceva
cuvinte banale ce le-ai auzït candva
