Ai auzit povesti frumoase, Cenusarese arse
Ce nu-ntelegi din inimi, orice se poate coase
In zadar urla orgoliu', ai pus doliu pe ce zic
Am atatea cuvinte, tu n-ai sa intelegi nimic
Dedic aceste versuri (?) si tie
Doamna, jumatate prieten, mama si sotie
Stiu ca ma crezi in stare sa fiu ce ti-ai dori
Si mai stiu ca am cerut prea mult ce nu pot oferi
Scurt, imi ofereai tot ce aveai, dar eu sunt mut
Si mult prea incapatanat sa zic ca mi-a placut
Uneori ne pierdem, mult prea straini de ce simtim
Mult prea oameni, riscam mult prea egoisti sa fim
Si celui de langa noi cerul cu ploi oferim,
Si-asta n-o sa stearga o cina-n care la sfarsit platim
Orbeste, cand doar unu' ofera si-altu' nu primeste
Timpu' vindeca ranile, dar uneori le-ntareste.
(text)
Discutia dumneavoastra e copilaroasa si primara, nu cunoasteti nimic din psihologia dragostei.
Iubirea-i altceva. Iar daca nu stiti ce e, puteti cu toate notiunile dumneavoastre vandute cu
toptanul sa discutati o viata-ntreaga, sa nu pricepeti nimic !
De cand, ma rog, ai inceput sa consideri inimile noastre drept calauze-n care sa putem avea
incredere ? Am fost invatate mereu ca inima omului este mai inselatoare decat orice pe lume si
groaznic de rea.
Capul pe perna cand se lasa sa uite de stres
Si-nchizi ochii linistit constient ca maine ai de ales
Ii compatimesc pe cei care mai gasesc placere in
Lupta pentru putere, revolvere si-avere
Intr-o lume mai buna nu ne-am face soarta cruda
Iar noi doi am alerga desculti prin iarba uda
Streangul n-ar mai plange de gatul ei sfidand ceru'
Ca l-a iubit si el i-a prabusit deodata ceru'
Tu ce-ntelegi din asta ? Esti mult prea mica pentru noi.
Ne-am certat de atatea ori, aveam dreptate amandoi
Sau de multe ori niciunul, hai arunca prima piatra
Am pregatit alt obraz care uita dar nu iarta.
Gasind suspans in cearta, uitam tot ce ne leaga
Nu poate castiga cel ce nu stie sa piarda
Viata ca o prada scursa ca, la final sa zici
"Doamne iarta-ma te rog si vino sa ma iei de-aici!"
(text)
Ma uit in jur si toti sunteti imbracati in gri.
Sunteti tristi, sunteti mediocri, si vreti ca toata lumea sa fie la fel. Daca n-aveti voi . . . Daca
voi nu aveti nimeni sa nu aiba; nimeni?!? Pai stiu eu ceva ce nu stiti voi! Eu nu vreau sa fiu asa!
Nu vreau sa fiu asa ! Cascatul e la fel de nociv ca adidasii racheta, ca supermarketul cu 15 case
din care merge una singura! Ca aia care claxoneaza la stop cand e rosu si cand oricum nu ai unde sa
te ducï . . .
