1
Melancolie
Intr-o grindina de clipe, ce nu contenesc sa vina,
Se sting vise si cuvinte sub a vremii ghilotina…
Fara stire, fara mila, scurta viata li se curma,
Si dispar in alta lume, cu grabire, fara urma…
Catre orizontul rosu, albe pasari calatoare,
Calde aschii de lumina, spre oceanul de uitare!
Iar din oaza inverzita piere tot ce este viu,
Si in urma lor ramane un arid si gol pustiu!
Ganduri pline de substanta in extazul darniciei,
Idealuri de traire din tinutul vesniciei,
Vorbe care duc povara feluritelor accente,
Depasesc cu mult puterea revarsatelor torente!
Pline de intensitate, cu vibratii rezonante,
Dragi cuvinte fara seaman, chiar cand sant irelevante,
Trec in zbor in mare graba, aducand dezamagiri,
Si o scurta fericire sub un praf de amintiri!
Raze pline de speranta, printre neguri ratacite,
Trecatoare peste vremuri, catre spatii infinite,
Picaturi de veselie savurate cu placere,
Frunze dintr-un pom al vietii se perinda efemere…
Si dispar in departare blande zambete de flori,
Nevazute precum roua ridicandu-se la nori…
Ireale si discrete, in tipare daltuite,
Duc in spate, resemnate, energii nebanuite!
Prea putine vietui-vor sub a timpului povara,
Ca zapada unui munte care tine peste vara…
Restul, insa, dimpotriva, se vor trece de indata,
Si nimic nu aminteste sa fi existat vreodata!
Cat as vrea, cu disperare, sa le pot opri in loc,
Sa le tin o vesnicie in al nemuririi joc…
Si cand vad cum trec in goana peste anii garboviti,
Le intreb cu intristare: ”Unde, oare, va grabiti?”
……………………………………&#
8230;………………………
2
……………………………………&#
8230;………………………
Stau in linistea tacerii traind clipe minunate,
Langa poarta piramidei soaptelor neascultate.
Reverie fara capat, ca un semn distins de carte,
Care-mi taie viata-n doua si in doua ma imparte...
O secventa dintr-o lume fara de asemanare,
Un reper pe panza vietii ca o pata de culoare…
Revelatie, miracol dintr-o antica psaltire,
Sau gandire slefuita fara de precumpanire?
Mi-au ramas intiparite in memoria fierbinte,
Vise tainice, ascunse si nespuse in cuvinte…
Strofe albe dintr-o oda plina de reverberatii,
Magice necunoscute in sistem de ecuatii!
Nimeni nu va intelege ce intens eu le-am trait,
Peste cat poate cuprinde cerul cel nemarginit!
Si ma tem ca vor ramane sub cenusa timpului,
Lucruri care, niciodata, nu le-as spune nimanui!
Vor pluti o scurta vreme avand aripi lungi de vant,
Si ca taina vor ramane, ingropate sub pamant!
Inghetate pe vecie, se vor duce in Olimp,
Curcubee insirate impasibil peste timp!
Peste vremuri, peste spatii, stiu ca va voi regasi,
Vise fara implinire, chiar de ma veti parasi!
Si va spun: “La revedere, pe meleaguri ancestrale,
Cand ajunge-voi acasa, dupa capatul de cale!”
……………………………………&#
8230;………………………..
Aud plansul sevei care murmura in trup de pomi,
Ca un rau peste obrazul nevazutilor atomi…
Lacrimi triste, reci suspine si un gand abia soptit:
“Toate trec in viata asta, totul are un sfarsit!”
(In memoria profesorului I.G. BRAICU, D.M.G., iunïe 2009)
