Plange blanda primavara…
Revarsand amare lacrimi ce inunda curtea scolii,
Impietrita de durere, urmarind pe cer departe,
Cai lactee, pagini albe dintr-o nevazuta carte,
Plange blanda primavara cu petale de magnolii...
Piramide intristate si cernite capitolii,
Nerostite in cuvinte si nescrise printre randuri,
Sub regrete, resemnate, ruinate intre ganduri,
Se scufunda in oceanul din petale de magnolii...
Au ramas demult uitate, pasiuni si reci orgolii,
In pustiu abandonate, cioburi de oglinda sparta,
Intr-o lume nestiuta, pe o nevazuta harta,
Disparute fara urma sub petale de magnolii...
Ratacite in trecuturi, printre anii rosi de molii,
Vise din adolescenta se perinda trecatoare,
Si imprastie prin aer cu aripi amagitoare,
Efemere si gingase, mici petale de magnolii...
Amintiri asfixiate de tacerile lintolii,
Rare si nepretuite precum florile de mina,
Se trezesc din agonie si revin catre lumina,
Prefacute pe vecie in petale de magnolii…
Inspre ziua ce urmeaza noaptea isi trimite solii,
Umbre reci din alta lume cu tacere impregnate,
Raspandind in inserare naluciri intunecate,
Dare de melancolie si petale de magnolii…
Zilele de altadata, ale timpului embolii,
Se aseaza straturi-straturi, ca zapada peste munte,
Iar spre ele nu mai este nici carare si nici punte,
Plange blanda primavara cu petale de magnolii…
(La disparitia dintre noi, cu stima si respect, in memoria unui profesor deosebit din anii de lïceu,
I.G. BRAICU, D.M.G.,11.03.2009)
