Trece briza diminetii...
Trece briza diminetii peste campul plin de flori,
Inundat de minunate evantaie de culori…
Adierea ei dezmiarda, admirand a mia oara,
Farmecul si gingasia zilelor de primavara…
Ireala, nevazuta, se apleaca lin sa soarba,
Perle-boabele de roua de pe firele de iarba…
Mangaind cu voluptate toate cate se ivesc,
Fluturi, flori si pasarele, intr-un ritual firesc…
Enigmatica, placuta, cu o gratie aparte,
Dulce si neprefacuta, ferma ca un semn de carte,
Cu cazona desteptare: “Toti, treziti-va la viata!”
Hotarata, risipeste jaluzelele de ceata…
De alintu-i saturnalic, nimeni si nimic nu scapa,
Nici naivele broscute si nici nuferii din apa,
Frematand, imbratiseaza prin poienile padurii,
Cu iubire infinita, frumusetile naturii…
Ea imprastie senina, plina de zburdalnicie,
Calde, blande, generoase zambete de voiosie,
Catre flori si catre cuiburi, spre petale si spre pui,
Si spre soarele ce urca in inaltul cerului…
Vietati amalgamate se desteapta circumspecte :
Puncte vii nenumarate, milioane de insecte,
Mici arici, gheme cu ace, cat un bulgare de nea,
Pui zglobii de caprioara, iepurasi de catifea…
Osteneste ziua-ntreaga, spre amurgul inserarii,
Ce coboara in tacere, peste marginile zarii…
Curand licarul de stele, printre soapte si suspine,
La odihna o trimite sub clestarul lunii pline…
……………………………………&#
8230;………………..
Singuratic, in tacere, vad trecutul inca viu,
Cu stropi mari de amintire, ca o ploaie in pustiu…
Si mi-i dor, mi-i dor intr-una, intr-un fel nepamantesc,
Clipele de altadata, iarasi sa le retraiesc…
maï 2009,DMG.
