Umbra lui ma urmareste…
Parodie-pamflet, specie literara nerecomandata celor lipsiti de umor sanatos,
dupa poezia “Criticilor mei”, apartinand unui autor, al carui nume intreg( Mihai ?)
prin” negura de vremi”, imi scapa...
Umbra lui ma urmareste peste tot pe unde-as merge,
Chipul lui il am in minte, niciodata nu se sterge!
Prea ades mi se intampla, sa fiu comparat cu dansul …
(Dac-ar fi sa pun la suflet, cred ca m-ar lua si plansul!)
Simpli cititori de carte sau chiar critici de valoare,
Toti imi spun acelasi lucru: tu esti mic iar el e MARE…
El, Poet, Luceafar, Soare, cu gandire de savant,
Tu, cometa fara coada, n-ai nimic, esti diletant!
El, ca spicul plin de boabe, dumneata, un simplu pai…
Stilul, rima, semnatura, ce mai!... de la el, le ai!
Nu e zi, sa nu imi spuna, cate un apologet:
« Sa-l citesti, are de toate, e un geniu, e complet! »
« Ce pacat, ca nu mai poate, el, o replica sa-ti dea,
Limba sa ti-o slefuiasca, precum lemnul la rindea,
Si, ca graul in combina, sa fii bine scuturat,
De neghina si de pleava care te-au contaminat! »
“Intre voi, e diferenta ca intre stilou si toc... »
« Esti ca el, din nordul tarii,(nu l-ai intalnit deloc?)”
Iar, capacul peste toate, intrebarea care vine:
« Totusi, cum se face asta, ca il copii asa bine?”
Si cand vad cum ma striveste tavalugul de pareri,
Unele indreptatite, altele, calomnieri,
Atunci, iata, tuturora, va voi spune un secret:
Urmariti trei caractere, (dE),(Em),(gE) din alfabet…
Veti vedea, cum, impozanta, agatata ca un scai,
Este litera ”E” mare, UMBRA REGELUI MIHAI (!),
Ca o haina, ea imbraca, ultimul dintre novici,
“Venusul”, pe-o stea pitica... (eu sunt cele trei mai mici)...
Prin regatul unde rege e batalul cu pretentii,
Cu zburdalnicie multa peste bunele intentii,
Sunt un miel ce-i tavaleste ”saltaretele dactile”,
Iambii suitori, troheii, toata pajistea de file!
Asta e… nu am ce face, sunt silit a recunoaste:
Pe islazul poeziei, geniul dumnealui ma paste !
Iarba de sub pomi e fada, eu vreau una naturala,
Nu un Sybaris de vorbe, poezie de spoiala!
Cu umor, insa nu numai, voi intra si eu in joc,
(Pun pe” foc” un “brat de vreascuri”, iar, deasupra, al meu toc,)
Prin ideea asta clara in vorbirea mea prolixa,
Ca Luceafarul se misca, Steaua Nordului e fixa!
Cine-i una, cine-i alta, eu las loc de speculatii,
Paine alba pentru critici amatori de dizertatii,
Predispusi la demolarea vorbelor mestesugite,
Cerul mare-i plin de stele, cu trasee diferite… D.M.G., decembrïe 2010.
