"Baiete, stii ceva,
Sa nu crezi in destin",
Mi-a zis odata-un batranel
Ce nu parea hain.
Dar ce-o sa fac, cand, intr-o zi
Ajung sa intalnesc
Poate chiar fata cu care, mai stii,
Apuc sa-mbatranesc?
Si, cum mergeam spre casa,
Voios, ca un scolar,
Am auzit in treacat
Un sunet de vioara
C-un timbru cam bizar
Ma-ndrept spre locul faptei
si vad stand pe balcon
O strasnica faptura
Cu adevarat, beton!
Si atunci, pentru o clipa
Visul mi s-a implinit
Nu stiu ce-o sa zica
Oare m-o fi auzit?
Refren:
Cand toata lumea trecea
Ea la vioara canta
Nu ii pasa de nimeni
Doar sa ma stie acolo.
Cand toata lumea dormea
Tot la vioara era
Si ma rugam in sine
Sa imi mai cante un solo...
Din ziua aceea,
Pe alee, cand treceam
Privirea spre balconul ei,
Fugar, o aruncam
Si ma simteam pierdut, un timp
Apoi, imi reveneam.
Nu indrazneam sa spun nimic
Pe loc ma inroseam.
Dar felul in care ea canta,
Acum va povestesc,
Era cu infinit mult mai presus
De tot ce e lumesc
Iar vorbe cum ar fi "sa nu crezi in destin"
Sa nu le mai aud
Cat zilele ma tin.
Sunt sigur pe mine
Am sa ma duc sa-i vorbesc
Vreau fata sa stie
Ca tare mi-e drag s-o privesc!
Refren:
Cand toata lumea trecea
Ea la vioara canta
Nu ii pasa de nimeni
Doar sa ma stie acolo
Cand toata lumea dormea
Tot la vioara era
Si ma rugam in sine
Sa imi maï cante un solo...
