Dincolo de amintiri, tresar si mã gândesc
Sper ºi realizez cã încã mai trãiesc
Mã învãluie cuvinte, ºoapte, amintiri
Toate dor când mã uit în ale lor priviri
Un rãzboi de stele în false labirinturi
Imagini vechi le vad doar în frânturi
Se-ascund în mintea mea cu apãsare
Iar eu nu mai pot privi cu nepãsare
Cuvintele m-adorm si nu le simt deloc
Îmi împart fiinþa mea numai pe mijloc
Desprins în poveºti ºi aruncat în realitate
Ce ºtiu alþii când îmi spun cã n-am dreptate?
M-aº aºtepta la piatra, blestem ºi foc
Cuvântul însuºi sã vrea s-o ia din loc.
Sã nu mai vad emoþiile rãzvrãtite din ºoptiri
Mereu când am sã privesc dincolo de amintirï!
