O fata atarnata de scaunul din dormitor,
compusa din prosop, tricou si caietelul meu cu ganduri
Ma studiaza-n amanunt, iar eu...
incerc s-o inteleg la randul meu.
Nu are corp, dar nici macar nu e intreaga.
O umbra din profil ce s-a format
pe un perete alb si tot priveste neagra.
Dar in micimea ei, aproape ne-nsemnata,
ea ma intrece pe deplin.
Eu o sa zbor de-aici, in timp ce ea nu pleaca
si nici nu se fereste,
oricine poate s-o distruga.
Of, tu, morman de haine si idei,
a timpului neinsemnata sluga...
De ce a trebuit sa te observ?
sa inteleg ce creatura sunt,
cu corpul meu facut dïn mazga!
