Tu oare stii cum se vede lumea de jos
Sa cazi in gaura, lume, si sa realizezi ca nime nu te-a scos
Sa nu ai pe nimeni, sa fii singur
Sa fii un nimeni
Si sa nu-ti intinda mana iubirii nimeni.
Sa te ridici cu propriile maini care-ti sunt frante
Si doar gandirea mintii-I cea care poate sa te-ajute
Sa simti pe proprie piele cum e sa-ti pierzi parintii
Si totusi, sa fii sigur ca acuma sunt cu sfintii
Sa ai o familie care te trage inapoi
Si deja cufundat, cuprins in atatea vapai
Sa ai de nepretuit o fata pe care o iubesti
Si sa stii ca nu poti viitoru’ sa-I pazesti
Sa iubesti nespus si nu stii cum sa faci
Sa n-o ranesti si totusi sa oferi sis a o satisfaci
Sa bati la usi si sa-ti raspunda doar ecou’
Sa nu mai scrii ca ti s-a terminat stilou’ …
Refren[x2]:
Tu oare stii ca unii vor sa fie unde esti tu
Ca poate in locul tau merita sa fie altu
Nu te roade cand debitezi atata cand minti?
Sa fii nevoit sa inventezi sa nu iasa discutii fierbinti
Tu nu stii, iti zic eu, tu nu le-ai trait
Tu nu stii de fapt ce-nseamna sa fii zdrobit
De probleme si parca ai fi vrut sa fi murit
Si singuru tau regret e ca ai supravietuit
Tu nu poti intelege daca ai inima legata
De bani, de avere si nu te gandesti la rasplata
Tu nu ai simtit ca vrei sa omori un popor
Sa ai inima innegrita de ura si totodata de clor
Sa ai in gand sigur ca vei avea o casa
Da’ nu te gandesti la vile, ci la peronul din fata
Noi nu suntem ca paria toti, nu avem vile
Crede-ma, ma duc la piata da, pentru doua kile
Noi nu ne-avem aici ca fratii, lumea debiteaza
Daca esti cazut, iti zic ca fratii se indeparteaza
Nimeni nu te-ajuta, crede-ma, eu am trait
Nimeni nu poate sa nege ce eu am simtit.
Refren [x2]:
Tu oare stii ca unii vor sa fie unde esti tu
Ca poate in locul tau merita sa fie altu
Nu te roade cand debitezi atata cand minti?
Sa fii nevoit sa inventezi sa nu iasa discutii fierbintï.
