De ce e cerul albastru si ziua nu sunt stele?
De ce când nu esti lângã mine, sunt reci lacrimile mele?
Mã-ntreb, de ce încã te iubesc, de ce mã gândesc la tine , când m-ai fãcut sã te urãsc
De ce când mã uit la lunã, parcã o vãd cum plânge?
De ce stelele cad, de ce inima mi se frânge?
De ce nu mã pot uita la soare când rãsare ?!
De ce vreau sã alerg, când nu mai am picioare ?!
Vãd plopi clãtinându-se din cauza vântului . .
Frunze care cad în voia destinului
Oameni care plâng .. si-si blesteamã soarta
Vãd fluturii stropiti . . când începe ploaia.
O multime de flori, care cad . . pe câmp
O multime de lacrimi . . în care mã scufund
Câteva vorbe dulci ce mi-au rãmas ca amintire
Câteva sperante, m-au fãcut sã cred în tine!
Doar un singur gând , ce zboarã peste mãri
Cu douã aripi frânte se întaltã spre cer
O singurã inimã , un singur suflet rãnit
Intr-o luptã cu viata , si cu tot ce am iubit ....
De ce existã secetã si distruge tot in cale ?!
Cu ce trebuie sã ud sîmburele fericiri tale?
De ce nu mã regãsesc printre lucrurile frumoase ?!
Cum se gãsesc ghioceii, doar în luna lui Martie..
De ce nu mai am nimic si toate au dispãrut în zare ?
De ce când închid ochii, mã cuprind rafale ?!
Rafale de vânturi, si picãturi de ploaie
De ce mã uit pe cer , si curcubeul nu apare ?!
De ce nu mai am rãbdare sã fiu ca înainte ?
De ce m-ai abandonat si m-ai lãsat singur pe lume ?
De ce primãvara copacii înfloresc ?!
De ce nici mãcar atunci nu pot sã zâmbesc ?!
De ce furnicile n-au gurã sã se vaite . .
Când în picioare de oameni ele sunt cãlcate ?
De ce pestii trãiesc in adâncuri de oceane ?!
De ce oamenii se feresc de rãutatea oamenilor ?
De ce au fost rãzboaie, si au pierit suflete
Când astãzi nu se înteleg nici frate cu fratele..
De ce la tarã oamenii încã sunt simplii si modesti..?
Când la oras ti-e fricã din casa ta sã iesi ?!
De ce cad avioane si se scufundã vapoare ?!
De ce s-au rãcit si sentimentele tale ? ..
Vreau doar sã te am , si sã mã bucur cã trãiesc
Printre atâtea nenorociri, vreau doar sã te iubesc
Acum închid ochii si vreau sã pãsesc prin viatã
Dar simt cum o mânã de mine se agatã
Simt cã nu mã lasã s-am dreptu la fericire
Mã-ntreb dacã toate acestea înseamnã ceva pentru tïne ?
