Odata stand pe-un norisor
Rafala-n tine bate
Si acum nu mai pot de dor,
Distanta ne desparte.
Dar luna tine cununa si deodata
La amandoi un drum ne-arata
Poate o sa ne-ntalinm vrodata.
Si stai si tot astepti intr-una
Sa-ti creasca aripi de flori,
Ca sa putem zbura intr-una
Spre marea infinitelor.
Iar tu cand stai pe norisor,
Eu sa te prind in brate
Si sa iti zic ca -mi va fi dor ,
Si gandul ne desparte.
Dar o vapaie mica, mica
Ce lacrimeaza-ncetisor
Vrea sa se faca o lumina
In marea sperantelor.
Si-asteapta sa fie aprinsa
De ingerasul zanelor,
Caci dintr-o vapaie mica,
Se face focul zorilor.
Te-asteapta si pe tine
Ca sa iti pui dorinta,
Si s-o aprinzi tu zi de zi,
Caci buna iti va fi vointa
Atunci cand sti ce vrei sa fi.
Si-acum inchid poezioara
La tine ma gandesc mereu
Caci sunt strain fata de tine,
Dar tu esti inger pentru mïne!
