Frunzulita, mar mustos,
Pe cel camp verde, frumos,
Trece-un voinic de folos,
Pe-un cal negru mangaios,
E Ionel al florilor,
Dragalasul fetelor,
Dragostea nevestelor,
Iubitul copilelor!
Dragostea nevestelor,
Iubitul copilelor!
Si mergea, mare, neicuta,
Pana da de-o poienita.
Si-n mijloc de poienita,
La umbra de fantanita,
Frumoas doarme-o copilita,
Cu paru' strans in codita.
Codita-i cade pe spate,
Inima lui Ion se zbate,
Ca un puisor de sarpe
Cand il prinzi si da sa scape!
Destepta-o-as, nu ma-ndur, of,
Ca prea doarme un somn bun, of!
Langa ea m-as aseza,
Nu cumva s-o speria?
Fetita cand se trezea,
Incepea de se vaita:
Cum facui de adormii?
Singura ma logodii!
Duce-m-as cu vantu'-n nori,
De dragoste si de dor!
Duce-m-as cu norii-n vant
Dupa-al dragosteï cuvant!
