FUgi!
De iubirea ta...
Fugi de tot ce-i curat
in inima ta
fugi de tot ce-i lumina arzanda in privirea ta
fugi acum, dar mereu vei fugi, chiar si de fuga ta...
Lumina..
Inima...
Iubire..
cuvinte rostite mereu cu-ndreptatita uimire...
ne-intrebam, chiar firesc, ce mai cauta
printre CHIAR SI-ASA MULT PREA PLINELE FILE
din dictionarul cuvintelor vietii
ce s-a dat...
ce s-a luat...
cine a pierdut?
poate doar iubirea...
(ce strain si-nghetat cuvant...)
poate doar menirea luminii de a fi inima de om
(hai ca asta-i chiar culmea... aloooo)
ca in rest suntem la fel de bogati si saraci amandoi...
dar sa fii copil, crescut
si nu in iubire
ci doar in teama oamenilor mari de-a nu avea un tel in viata
si sa ajungi la fel ca ei
doar pt ca iubesti atat de mult pe zeii morti:
Lumina..
Inima...
Iubirea..
de ce trebuie strivit sub picior??
tot ce-i curat, frumos si bun in noi
toate acestea nu se vad le porti in suflet
si calcandu-l nu ai cum s-ajungi mai sus...
tot potopul de cuvinte cate-au mai ramas de spus...
prea bine-l stim...
tot ce fac, tot ce sunt acum
sunt doar lumina din privirea ta
si dac-auzi chitara mea plangand acum
e stralucirea lacrimii ascunse in inima ta
si de m-auzi cantand cuvinte cu chitara mea
e doar puterea ce mi-o dai cu vïata ta
