Popii au conturi in banca, cerurile nu-i incap,
Oficiaza cununia intre Dumnezeu si drac.
Ca-n viata, nu ne mai boteaza pruncii,
Mortu-n casa ti-a ramas daca nu le bagi degraba in sutana un plic gras.
Ca-n viata, popii umbla cu masina pe cand tu un biet magar,
Astepti binecuvantarea intr-o balta pe trotuar.
Ca-n viata, putini au ramas cu harul de-a ti-l da pe Dumnezeu,
Atunci cand te rupe viata, alinarea vine greu.
Ca-n viata, Dumnezeu e pus la banca, sta in cont bine pazit;
Popii nu mai fac vecernii, fac biserici pe profit.
Ca-n viata, Dumnezeul lor e banul, care fiul a tradat,
Au vandut pana si taina popo, popo ochi de drac.
Ca-n viata, au ramas parinti cucernici, prea putini si prea adesea,
Ei le-au sfaramat altarul, Doamne, lacrimi au cules.
Ca-n viata, in biserica din suflet, unde fug cand e prea greoi
Sa puna guvernantii impozit pe Dumnezeu.
Ca-n viata, uite! Are popa vila, are barca cu motor,
A uitat ce-i umilinta, raiul sta in curtea lor.
Ca-n viata, nu ne mai ajung argintii, pretul vanzarii a crescut;
Se-nneaca-n lacrimi sfintii, ne-intoarcem la inceput.
Ca-n viata, plange sus in cer Maria lacrimi pe icoana noastra,
Se mai nasc minuni pe lume, cine sa le-mpartaseasca?
Ca-n viata, se-nchide-altaru-n suflet, ramai incuiat pe-afara,
Numai da nimeni lumina, Doamne, pentru a cata oara?
Ca-n viata, fariseii rad in strana, lumina-i franta pe cruce,
Sub un munte de pacate, Doamne, cum le mai poti duce?
Ca-n viata, sta Andrei privind prin geamuri colorate-n voroneti,
Noi ne cumparam iertarea, Doamne, toate au un pret.
Ca-n vïata...
