Tatal meu a venit Japonia in 1905
Avea 15 ani, a emigrat din japonia
El, el...a lucrata pana a putut sa cumpere aceasta bucata de pamant
Si a construit un magazin
Lasa-ma sa-ti zic povestea in forma unui vis,
Nu stiu de ce trebuie sa o zic dar stiu ce inseamna,
Inchide-ti ochii, imagineaza-ti scena,
Cum o desenez pentru tine, era Al 2-lea razboi mondial,
Cand acest om, numit Kenjy, s-a trezit,
Ken nu era un soldat,
Era doar un simplu om cu o familie care detinea un magazin in Los Angeles,
In ziua aceea, s-a tarat din pat, ca de fiecare data,
Sunca si oua cu sotia si copiii,
A trait la etajul doi al magazinului pe care il gestiona,
S-a mutat in Los Angeles din Japonia,
L-au numit 'imigrant',
In japoneza, zicea ca e numit "issei",
Asta insemna 'Prima generatie in Statele Unite',
Cand toata lumea era speriata de germani, speriata de japonezi,
Dar mai presus de toate, speriati de un atac asupra patriei,
Si in acea dimineata cand Ken s-a dus in dormitor
Lumea lui s-a intunecat deoarece,
Chiar acolo; stirile de pe prima pagina,
Cu trei saptamani inainte de 1942,
"Pearl Harbour" a fost bombardat si japonezii vin,
Poze cu soldati murind si fugind,
Ken stia ca va duce la,
Cum a prezis el, presedintele a zis,
"Japonezii rai din tara noastra vor fi inchisi departe",
I-au dat lui Ken cateva zile,
Sa-si impacheteze toata viata in doua sacose,
Doar doua sacose - nu a putut sa-si ia nici hainele,
Multi oameni nu aveau nici o sacosa sa impacheteze ceva in ea,
Deci doar doua sacose era tot ce le-au dat,
Cand copiii au intrebat "Mama, unde mergem?",
Nimeni nu stia ce sa le zica,
Ken nu a vrut sa minta, a zis "Statele Unite cauta spioni",
Si trebuie sa locuim intr-un loc numit Manazar,
Unde sunt multi japonezi,
Opreste-te, nu te uita la oamenii cu arme,
Nu vrei sa-i faci pe soldati curiosi,
Daca vei fugi sau nu,
Ca daca vei fugi s-ar putea sa fii impuscat,
In afara de asta incearca sa nu te gandesti la ea,
Incearca sa nu iti faci griji de faptul ca e imbulzeala,
Intr-o zi vom scapa, intr-o zi, intr-o zi...
Indata ce razboiul s-a terminat
Soldatii au venit pur si simplu in casa si
"Trebuie sa veniti"
"Toti japonezii trebuie sa plece"
L-au luat pe domnul Nii
Oamenii nu au inteles
De ce a trebuit sa-l ia pe el
Deoarece el era doar un vecin nevinovat
Deci acum ei sunt intr-un oras cu soldati care-i inconjoara,
In fiecare zi, fiecare noapte se uita la ei,
Din turnuri de veghe sus pe perete,
Ken nu putea sa-i urasca deloc,
Ei isi faceau doar treaba,
El nu avea de gand sa faca probleme,
Avea o gradina mica cu fructe si legume,
Care le dadea soldatilor intr-un cos pe care il facuse nevasta lui,
Dar in mintea lui, vroia sa salveze viata familiei lui,
Prizonieri de razboi in propia lor tara,
Pentru ce?
Timpul a trecut in orasul-inchisoare,
Se intreba daca va trai pana ce vor fi eliberati,
Singura cale de scapare era sa se alature armatei,
Si chiar, cativa oameni s-au dus pentru armata - s-au inscris,
Si s-au trezit zburand spre Japonia cu o bomba,
Explozia de 15 kilotone a pus capat razboiului destul de repede,
Doua orase au fost facute bucatele, sfarsitul razboiului a venit rapid,
Ken a scapat, sperand la viata normala cu copiii si nevasta lui,
Dar cand s-au intors inapoi la casa lor,
Ce au vazut i-a facut sa se simta asa singuri,
Acesti oameni au distrus fiecare camera,
Au spart geamurile si usile,
Era scris pe pereti si pe podea,
"Japonezii nu mai sunt bine veniti",
Si Kenji si-a scapat sacosele pe laturi si a stat afara,
S-a uitat la sotia lui fara cuvinte sa-i zica,
Ea s-a uitat inapoi la el, stergandu-si lacrimile,
Si a zis "Intr-o zi vom fi bine, intr-o zi",
Acum numele s-au schimbat, dar povestea e aceeasi,
Familia mea a fost inchisa atunci in 1942,
Familia mea era acolo unde era intuneric si rece,
Si l-au numit un lagar de internare.
Cand ne-am intors prima oara din lagar...uhh
A fost...foarte...foarte rau
Eu, eu imi amintesc ca sotul meu a zis,
"O sa stam pana la sfarsit?"
Dupa aia sotul meu a murit inainte sa se inchïda lagarul.
