sunt gata sa te`ascult..
il aud neincetat chiar de`mi astup urechile
totusi el tace, nu mai suntem noi, ci vechile momente
si face tot sa schimbe acele sentimente
demult concrete, acum fraze incoerente
si desi noi suntem in miscare permanent
timpul pare oprit undeva intr`un prezent trecut demult
pe care nici nu vreau sa`ncerc sa`l uit
cand fiecare gand parca rescrie acelasi rand
ascund in mine un glas mut ce il las mut asupra mea
si sper sa il ascult candva cand va striga si altceva
dar pan` atunci aud cum ploua in timp ce eu stau jos
si desenez ceva intr`un autobuz jegos
cu`n deget pe geamul aburit prin care privesc lumea
cum trece indiferenta, fiecare prea grabit
s`a ofilit o floare ce`a fost udata doar de ploaie
si tot ce s`a simtit au ramas randuri pe o foaie
mai e o amintire, imi vorbea fara cuvinte,
si`acum e doar un glas ce o sa se stinga inainte
te rog sa taci,
nu mai vreau sa te ascult
nu mai pot sa te aud
tot ce vreau e sa`ti sarut buzele
ce`acum ma cearta
mi`arata c`am gresit
daramat, fara tine nu mai pot sa ma ridic
te rog sa taci,
nu mai vreau sa te ascult
nu mai pot sa te aud
tot ce vreau e sa`ti sarut buzele
ce`acum ma cearta
mi`arata c`am gresit
daramat, fara tine nici nu vreau sa ma ridic
n`am vrut ca eu sa tac dar se pare ca el a vrut
incat s`a rupt tot filmul pentru ca amandoi am tacut
si am crezut ca am cazut cand am vazut ca s`a trecut
la un nivel de dedesupt in timp ce`asupra mea
tot actiona ceva ce m`asuprea, ce ma durea, dar ma oprea
oprea marea dorinta de`a deslusi ceva
de`a auzi nu ce as vrea si nu de la altcineva,
ci adevaratul pe care`l masca tacerea ta
placerea ta era candva marcata de prezenta mea
acum absenta inlocuita`i incomparabil de o alta
ea zicea multe.. un glas ce pare`acum ca a mutit
am adormit cand ne`am trezit,
am constatat c`am amortit
a socotit mai bine sa tac in loc sa se complice
si ce ma tot intreb e: "totusi el ce o zice?"
pastrez clipe frumoase si acum ca intr`o arhiva
dar rasuna vocea lui ca fericirea`i relativa
recunosc, am fost cel mai mare prost
cand am crezut ca asa va fi mai bine
desi stiam clar ca nimeni si nimic
n`o sa poata vreodata sa umple golul
ramas in urma ei, acum caut ca orbul
in cutia cu amintiri ceva sa ma linisteasca
vreau sa`i aud glasul, vreau sa ma trezeasca
din cel mai negru vis din cea mai neagra noapte
sa ma scape de cosmarul numit "singuratate"
dar e poate prea tarziu, ea e poate prea departe
si un zid construit din orgolii ne desparte
ne imparte lumea in doua, dimensiuni paralele
doua dimensiuni pazite de mii de santinele
si mii de stele cad in fiecare noapte`n care
trezit la realitate, realizez ca doare
rau, c`am fost rau si totusi bine`i c`am plecat
din viata ei sunt sigur ca am eliberat
un suflet prea curat pe care nu l`am meritat
juraminte, promisiuni, pe rand am incalcat
am tradat un vis frumos si am uitat sa mai iubesc
imi doresc sa mai pot din nou in ochi sa o privesc
sa`i soptesc cuvinte dulci ca in vremurile bune
sa imi iau inima`n dinti si`apoi sa fugim in lume
dar e totusi prea tarziu, ea e totusi prea departe
iar zidul dintre noi se inalta, ne desparte
devine`ncet o parte din existenta mea
de o parte eu singur, dincolo e fericïrea
ym:melo2peu
