Sa stie ca el au muritu, si pre mormantu sau au arsu trei dzile si trei nopti
o lumina pre carele n'o apinsese nimenea. Dar moartea nu i'o luatu simtirea,
si cand neamu lui sufere, stramosu plange in mormantu sau. Plange caci nu sa poate
misca dandu iar la o parte povara grea a marmurii albe.
Dar odata si odata el va invinge prin prin puterea strasnica a durerii sale nemarginite!...
Intai-u sabia-i va rasari-s-au din groapa mare di otel, vestindu: "Razboiu cel mare"
care va da direptate neamulu rumanesc. Tineti minte cuvintele lui Stefan:
"ca Moldova n-o fostu a stramosilor mei, n-o fostu a mea si nu e a voastra
ci a urmasilor vostri in veacul vecilor...
Amin!"...
Apoi insusi-va iesi in vederea dusmanilor ingroziti
calare, inarmatu, sagetand ucigator cu ochii sai
strasnici limpeziti de ceata mortii indelungate.
Oastea lui va fi el. Si sangele se va sui pan la coamele cailor
si poporul lui "sveti Stefan Cel Mare" va avea atunci
pretitudinea pace si fericire.
Iara el se va culca iarasi in mormantu lui di la Putna,
dormind cu direptii, subt stagul Tarii Modovei sï a
Domnulu Dumnedzau!
