Sunt mii de suflete ca sunete,se pierd mereu in ecouri
Sau stau in bataia vantului ca reclamele pe panouri
Sute de inimi sortite sa faca saltul cad in goluri
Lustruind onoarea cu servete nu cu serviete onoruri
Ciudat privesti cand primesti vesti in zaturi din cesti
Amintindu-ti de vremea cand ascultai casete cu povesti
Atunci cand inca mergeam in tramvaie ruginite
Si desenam zambete cu degetu' pe geamuri aburite
Asta e un autoportret chiar daca nu pare
Scriu cu cortexul in visare cand altii scriu cu dex-ul pe picioare
Dar nu vreau sa ma indrept ca toti spre acel pot mare
Caci port soare in suflet cand afara e frig tare
Risipesti ani din viata ca sa cersesti clipe cand mori
Sapand adanc dupa comori ce se ascund de tine in nori
Inveti mereu sa cunosti stiinte bine cand cunostiinte fine
Ti-arata ca si pe drum drept sarpele merge in serpentine
In seri de vineri rupt cutremurator ca Vezuviu
Pentru ca sunt un parau modest cu maluri de fluviu
Afara e ger cu o lumanare o ardem gen iglu in cenaclu
Genial de zici ca am tratat cu tact cu necuratu
Convins luptator, voiajor in aceasta scena morbida
O mare sortita sa fie iubita intr-o zi de vara torida
Exorcizari zgomotoase intr-un exod de zori in case
Pe geamuri perdele trase lacrimi de foc pe gene arse
Si acum te privesc cum pleci ca te privesc c-o creci
Ca te-ai ratacit in acest labirint de drumuri si poteci
N-astept sa ma intelegi cand pierd timpul cautand obstacole
Si nu ma mai mira ca in marea masa se crede inca in miracole
Din inimi impietrite o sa zidim biserici
cand te ridici sa preidici printre hoti, tarfe si clerici
Si-o sa ma cert cu voi pana o sa traim fara clauze
Caci din contradictïa palmelor se nasc aplauze
